Se simte primăvara cu soarele molatec,
Haotice pâraie pornesc de sub zăpezi,
S-a domolit înghețul și crivățul sălbatec
Punând desaga-n spate fugi de prin livezi.
Pe crestele albite mai dorm zăpezi nătânge.
Pleacă și Baba Cloanța cu nasu-ncovoiat
Și, îmbătat de farmec, văd sufletul cum plânge
Când săbii verzi de iarbă țâșniră din iernat.
De sus se scurge-albastru pe apa liniștită,
Pădurile de cetini visează somnoros.
Se-adună din vâlcele și fuge-n deal grăbită
O ceată muribundă cu trupul ei lânos.
Lumina vine-n plete pe strune de chitară,
Eu te-aștept, iubito, când mugurii erup.
Apar pe mine frunze de-atâta primăvară
Și-mi scoate doar caisul, zăpezile din trup.
Mi se afundă glezna în țarina ce cântă
Și-o rândunică vine c-o floare către noi
Și nu știu care babă misterios descântă
De-mi înforiră-n ramuri turmițele de oi.
De-mi înforiră-n ramuri turmițele de oi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....