Motto:
Ulcior drag cu
două braţe
Din argila unui
dor…
Sfârcuri vesele
pe toarte
Porţi cu fală şi
fior.
Luna rochia îşi strânge
Cu o rază dintr-o stea
Şi luând ulcioru-n mână
A plecat de la cişmea.
Marea sufletu-şi anină,
Undele se zbat, erup,
Ca o coadă de şopârlă
Care s-a desprins de trup!
Sus, un nor din coama albă
Făcând mop din firul ros
Zugrăveşte miezul zilei
În trandafiriu duios.
Lin din ochi clipeşte cerul
Râde firul de castan,
Pe când marea se visează
Albă soaţă de ocean!
Prins în palma ei gingaşă
Visul roz se lasă dus.
La ulcior, pe toarta dragă,
Şoimul dragostei mi-am pus.
Sete mare, mare sete
Ce ţi-e cu iubirea, vai...
Mi-e crăpată limba-n gură
Ca Sahara-n luna Mai.
Sfârc gingaş cu roze
buze
Stai pe toartă
singurel,
Şi prin tine
pleacă-n lume
Vis suav de
strugurel
O nelinişte mă-nhaţă,
Luna vine lin pe drum,
Şi din braţe-i iau ulciorul
Ca să pot să beau, acum!
Peste sfârcul mic, obraznic,
Buzele setoase-mi trec
Uite tac, să nu mă înec!
07.05.2014
RăspundețiȘtergereULCIORUL MAREELOR
*în haine prea strâmte*
chiar de taci
vorbește norul coama unui cer
golește dorul
să-și încapă rădăcina și adâncul în smerenii
se deșartă infinitul
de maree
și de-nghețuri
curcubeiele curg râuri
freamătă de zboruri umerii fragilei
clipe
pe izvoare de-nțelesuri
urcă gârbovi
pelerini cu tălpi de fulger
scări de taină
în sămânță
să închine locul
pulsul
smochinul
rodește în țipăt încă o moarte
pe raft de genune
fără identitate
lumina
pune-n orbită coroană
tronul
și sceptrul
așteaptă tributul de carne
și pecetea ritmicei
ursite
sângele va fi singura urmă ce nu te va arde
chiar dacă taci
din calea calea robilor stelari
nu poți evada
decât după ce bulimic
beatitudinii
i-ai extras poemele viului