duminică, 15 noiembrie 2015

Hoţul de cuvinte





Cioburi de secunde se-nfig în perete,
Un păianjen prinde stelele-n mincioc.
Pe un lanţ de aur tu înşiri comete
Şi ca giuvaere mi le-aduci prin foc.

Prind văzduhu-n palmă ca pe ţigaretă,
Farmecul luminii îl divid la Doi.
Scot din baltă luna şi ca pe egretă
Către cerul roşu o înalţ, vioi.

Timpu-şi dă licenţa pe o piatră rară
Jos într-o tavernă, într-un loc ciudat.
Herghelii de gânduri vor sosi diseară
Să-mi lege cometa la picior de pat.

Rugineşte cerul, poarta e închisă
Şi carnea stelară se usucă-n vânt.
Fără amnistie crucea mi-e aprinsă
Şi din ea se scurge sângele-n cuvânt.

Odihneşte apusul într-un blid de ceară
Osul străluceşte undeva stingher...
Pana mea duioasă începe să doară
De nu-i dau aghiazmă galbenă din cer.

În plaiul oniric, transfugă-i valoarea.
Harta de întuneric sângeră prin mine.
Ţăndări am genunchii şi-mi ridică zarea
Trupul de zăpadă să-l trimit la tine.

Pianul vorbirii nu mai stă cuminte
Mâna ta-i deschisă ca un estuar...
M-ai citit că-s hoţul care fur cuvinte
Să le storc nectarul la tine-n pahar?

08.10.2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vâ mulțumesc ....