Aş muri încet

 

 Când sunt departe de tine,

 Dragul meu, în mod ciudat,

 Mor încet, duios și sigur

 Şi nu cred c-ar fi păcat.

 

 Mi-aş înfige-n piept cuţite,

 Ştreangul l-aş pune de gît,

 Dar mă tem, mă tem iubite,

 Încă nu-i destul atît!

 

 M-aş duce lîngă viroage

 Şi m-aş aruncă în gol

 Chiar de-i mare săritura

 Mă tem doamne că nu mor.

 

 M-aş duce pe ape tulburi

 Departe de-ai mei vecini

 Să fiu hrană la balene,

 Scobitoare la rechini.

 

 Dar mă tem, mă tem iubite

 Că rechinii, ştii cum sunt,

 Dacă simt că sunt iubită

 Către tine îmi fac vînt!

 

 M-aş duce în peşteri reci

 Unde doarme liliacul,

 Dar mă tem că s-ar suci

 Şi s-ar prăpădi săracul!

Numai de-aude de tine,

Dacă spun că eşti al meu

Ar fugi spre băi de soare

Şi-ar muri cuprins de rău!

Dacă văd, şi văd eu bine

Că nu pot muri de dor

Atunci lasă-mă iubite

Să privesc cu mult fior

Cum duios şi pe-ndelete

Tu te perpelesti mereu

Şi stai trist, cu grîu-n plete,

Şi mori tu… de dorul meu!

 

    02.04.2014