Biciul...

Draga mea măicuţă, sufletul mă doare
Și biciul amintirii iarăşi m-a lovit,
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare
Şi-s la fel de tandru cum m-ai hărăzit.

Să stai liniştită, măicuţă preasfântă,
Voi veni acasă chiar de sărbători,
Tot ca altădată versu-n mine cântă
Distilat prin albul cuibărit prin flori.

Gerul n-are milă şi de trup mă muşcă
Şi mai cad măicuţă, mă lovesc şi plâng,
Aici nu e bine, strada-mi pare o cuşcă
Şi-s mai multe vulpii ca la noi în crâng.

O vestă mai groasă din lână de oaie
Fă-mi şi mie, mamă, că eu nu mai am!
Luna cea mai face? Mai vine vioaie
Cum venea odată pe la noi la geam?

Să stai liniştită, mama mea frumoasă,
Peste vremuri tulburi eu rămân curat.
Îţi aduci aminte, cât de graţioasă
Mergeai la plimbare cu mine prin sat?

Dar se duse vremea, zborul tinereţii
Lovit de furtună s-a topit bizar,
Ca prin fum şi ceaţă, lăstărişul vieţii
S-a uscat sub paşii timpului hoinar.

Am să vin acasă. Să ştii că mă doare
C-am plecat departe într-o lume rea.
Să-ţi aduc o cremă? Mâna te mai doare?
Tata te mai ceartă că nu-i dai să bea?

O să vezi, măicuţă, luna îmbujorată
Cum o să reintre pe geamul din dos,
Şi motanul negru cu coada-i pătată
Iar o-nvâte-n joacă pe cimentul ros.

O să stau cu tine, tu să-mi spui de toate
De purcel, de câine, de vaci şi de măr.
Dar să nu te mire: strachina cu lapte
S-a vărsat prin vreme şi la mine-n păr!

Azi mi-e greu măicuţă, sufletul mă doare,
Și biciul nostalgiei iarăşi m-a lovit,
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare
Şi-s la fel de tandru cum m-ai hărăzit.

24.03.2015