Hoţul

                         Motto:

                         Măcar de-o priveam odată,

                         Chiar cu ochiul de supin,

                         visul ar fi fost mai searbăd

                         Ca o pauză-n destin...

Paşii mici de întuneric aduc seara gânditoare

Peste roua adormirii pesărată prin suspin,

Iar sprâncenele-arcuite se coboară visătoare

Prevestind că somnul sapă o gropiţă în destin.

Prins în cui, rumegă leneş felinarul fantomatic

Şi aruncă prin odaie umbre-ntinse şi stafii,

Apoi trupul meu de ceară se visează enigmatic

Cum visează lin pe vatră cărbunii sub pirostrii.

S-a întins masa speranţei de la iarnă către vară

Şi mesenii vin în grabă, apoi ies cu toţi la joc.

Eu, ca mândru ginerică, în costumul de povară

Vreau o inimă roşcată cu parfumuri de noroc.

Dar prin vis apar şi hoţii, toată nunta o încolţiră,

Îşi fixară-un gând năstruşnic, arzător şi îndrăzneţ,

Vor să-mi fure bucuria, sincer asta nu mă miră,

Că în lumea neânflorită nu am lucru mai de preţ.

Bătând rar din aripioare trecu noaptea gânditoare

Şi în urma ei alaiul se topi sub colb de stea,

Iar un hoţ, în zbor călare, fără pic de remuşcare,

De la nunta aşteptării... a furat mireasa mea!

  

19.10.2015