Papagalul

Din strâmta colivie, prin liniștea firească,
Micuțul papagal a prins să-ntrezărească
Duioase scene, tandre, pornite din senin
Când la stăpâna-i, dulce, sosi al ei vecin.

Tot singurică-n casă și mai mereu așa,
Până-și sună vecinul, să vină pe la ea.
Stăpânul prins cu treabă era demult plecat
Și-n locul lui vecinul sosi îmbujorat.

Dar uneori, stăpânul, rămas singur şi el
O poftă ștrengărească îl stăpânea nițel,
Frumoasa lui vecină, cu pletele-i duioase,
Sosea cu gingășie în patu-i de mătase.

Își spuse zburătoarea din colivia mică:
E greu să pricepi lumea când ești o păsărică! 

16.05.2019