Șah

Nu știu șah, dar pun pionul ofrandă pentru gambit
Și deschid la cal portița pentru zboru-i primenit,
Dar se supără îndată un lemnos și trist nebun
Și-mi adună de pe tablă lacrimi albe pentru tun.

Văd o tură cum se zbate prin castelul ei pribeag
Calul tinereții-mi fuge în al patimei meleag
Un pion e prins de frică și strănută subțirel
Când regina, maiestoasă, a pus cortul lângă el.

Regele din miezul luptei, în pantofi cu șnur legați,
Strigă cât îl țin bojogii: dragii mei, nu vă lăsaţi!
Calul trist scăldat în lapte a pornit voinic, vioi
Dar împuns de suliți negre face pasul înapoi.

A pus rochia de nuntă și scăldată-n focul greu
Tot mai tristă e regina, nu-și găsește locul său,
Geaba mi-au sărit ogarii prin reduta zvăpăiată
Că se-mbracă-n doliu rece tura neagră, sfâșiată!

Se-aburesc oglinzi rebele și pianul zace trist,
Un poet în alb romantic șade-n loja de șahist,
Văd în palma deznădejdii sufleţelul meu curat
Și mă doare coasa vremii că se-apropie de Mat!

Sorb aromele din nuferi mă cuminic și-apoi tac
Dorul meu nebun de alb se strecoară-n el posac,
Mor pionii răzvrătirii căutând mereu răsuns:
De ce stelele picate doar în mine s-au ascuns?

Rugina-și trimite prinții prin destinul meu de foc
Viață tu mi-ai fost fidelă într-un mers fără noroc?
Stau lemnoase lacrimi albe peste visele-mi senine
Și-un nebun în straie negre și-a uitat cuțitu-n mine.

Tot mai tristă-i tabla vieții într-un stânjeniu apus,
Scutul drag al tinereții de pe trupul meu s-a dus.
Nu te las, scumpă regină,-n luntrea părerii de rău
Am să fac rocada tristă și-am să mor în locul tău!

20.04.2019