duminică, 4 octombrie 2015

Verighetele s-au rupt



 

Nu știu dacă azi ești măritată

Sau poate că-ți dorești pe cineva,
Astfel îmi ceri cu fruntea aplecată

Să nu încep cu tine judecata mea!


Ca alte domnișoare, cu îndrăzneală,

Ai tot sperat că vine Făt-Frumos.

Dar cu reproșuri mii și cu îndoială

Azi plouă peste chipul tău duios!


S-a dus clocotitorul ev al tinereții

Și visul de mireasă-i spulberat;

În păr coboară frunzele tristeții

C-un Făt-Frumos în rău schimbat!


De multe ori şi…(du-te drace, piei),

Prin minte-ţi trec gânduri pagâne

Și nu-ți mai pasă că din tolba ei

O Doamnă-și pune coasa lângă.


Plocoane n-ai cerșit și nici avere,

Nici soarelui căldura lui să-ți dea,

Dar ai cerut la Dumnezeu putere

Să duci pe mai departe crucea ta!


În dreptul tău cuvântul magic „dar”

E șters din noile dicționare,

Și inima-ți curată, pe furiș măcar,

Ar vrea și ea o mică îmbrățișare!


Și când își pune noaptea obosită

Mantaua ei în cufărul ceresc,

Dorești și tu să fii din nou iubită
Și cineva să-ți spună: te doresc!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vâ mulțumesc ....