CIREAŞA

E vara pe sfârşite, iubita  mea frumoasă

Şi vraja urcă-n ramul cu slove altoit.

Hai, scutură-ţi tristetea şi lasă-te aleasă

De liliacul tandru în care-am răsărit !

Tu meriţi Universul cu-ntinsul lui albastru

Cu stelele aprinse, cu sori, cu galaxii

Şi nu exista-n lume căldura altui astru

Să-mi lumineze-n vrajă întinsele câmpii.

Tu porţi în ochi înaltul, eu am în suflet marea

Şi spiritul războinic mi-l culci prin adevăr,

Şi-n zborul enigmatic mi-e crisalidă zarea

Din care eu, ca flutur, sosesc la tine-n păr.

Nu te-am văzut vreodată şi reciproca-i lege

Şi trandafiru-mi zice că, sigur, suntem fraţi.

Prin roze vine versul cu fluturi să ne lege

Cum leagă soacra mare... pe tinerii-nsuraţi.

Nu-i vara pe sfârşite, iubita mea frumoasă,

E numai primăvară prin florile ce-mi vin

Şi doar la mine-n suflet, menirea ta o lasă:

Icoană fermecată... la care să mă închin !

Şi lasă-mă prin muguri să vin din universuri

Şi inima ca torţă prin vremuri să ţi-o port.

Oglinda mea suavă, cât mi-aş dori prin versuri

Să-ţi fiu la sărbătoare cireaşa de pe tort!

26.09.2015