Cuţitul

                               Motto:
                               Doctoriţă cu dor greu
                               Vindecă sufletul meu! 

N-am nimic cu voi. Lăsaţi-mă-n pace!
Scot cuţitul vieţii şi pe masă-l pun.
Se uită la mine prin ochi de rubine
Şi în astă viaţă-i fratele meu bun. 

Ştiu că nu vă place, dar nu vreau cuvinte
Care să mă-ncânte, perii fără sens,
Eu doar cu baltagul nu voi fi pribeagul,
Şi cu versul tandru mă simt în consens.

Vânturi neştiute urlă prin unghere
Poate-s uragane... n-ai de unde ştii...
Şi lumea mă muşcă cu frunze de puşcă
Ce-mi intră prin vene ca negre stihii.

E puroi prin lume, e noroi prin piaţă
Şi chiar viaţa întreagă curge prin noroi,
Dar mie nu-mi pasă şi rece mă lasă
Că-mi zice cuţitul: suntem amândoi!

E al meu tovarăş  şi cu murgul ager
Mă purtară-n viaţă pe un drum de fier. 
Şi-n vâltoarea zilei fără scutul milei
Nu mă simt în lume, nicidecum, stingher.

Azi cuţitul vesel ciopleşte-n crenguţa
Unui braţ de frasin verde şi frumos, 
Şi când noaptea vine luna prin suspine
Va-nflori în suflet ca fluier duios.

Se ridică-n valuri fumul greu din pipă
Printre rotocoale visăm amândoi.
Basamac pe masă. Nouă nu ne pasă
Şi-ascultăm ce cânta fluierul din noi.

Hai, lasă la dracul, cârciumar netrebnic,
Nu mai vreau scandaluri, dă la toţi să bea!
Dar un chior ridică un gât spart de sticlă,
Iar cuţitul, ager,  sare-n palma mea.