Minunată e cântarea şi cu ea sufletul meu
A-nflorit cu bucurie într-un pui de curcubeu,
Trece vesel peste doruri versul cu miros de soc
Scuturând în mine mituri care s-au trezit din foc.
Mi-era dor de rândunica ce zburda prin slova mea
Sub noianul de cuvinte cu parfum de micșunea.
Am dormit somn fără voie până dincolo de Noi,
Se făcea că pana-mi tristă se ridică din noroi,
Ca o pasăre pribeagă nu-şi găsea odihna-n veci
Pierdută din călimară pe sălbatice poteci.
Tușul înnegrit de vreme ce urca-n peniţa mea
Se pitise-n cauciucul ce stă jgheab lângă cișmea.
Azi, am fost sunat de lună când trecea peste cerdac
Și mi-a zis să iau vigoare dintr-un pui de liliac.
Și-a mai zis tare sfioasă, dar cu glasul plin de dor:
Nu te mai piti, băiate, în cojocul unui nor.
Scrie, cântă şi dansează, simte-al tinereţii val,
Nu lăsa oceanul vieții să te-arunce peste mal !
Zvârle-n soare pălăria, lasă-ţi diplomatul greu,
Prinde sapa regăsirii și coboară-n visul tău,
Sapă cerul poeziei care doarme-n cartea ta,
Doar pansând rana iubirii, leacul ți l-oi căpăta !
Lasă-le-n pustiu de acte, de dosare şi ce-or fi,
Şi prin versuri poartă-ţi paşii pe cărări trandafirii.
Am luat aminte-ndată şi cu sufletul pribeag
Am tras razele de lună peste al bucuriei prag,
Haina-am aruncat-o iute şi cu pieptul dezgolit
Am tuns macii așteptării de pe câmpul primenit.
Bună dimineaţa, soare, trupul tău de aur plin
Varsă liniştea luminii peste chipul meu senin.
Bună dimineaţa, ape, bună dimineaţa, flori
Noapte bună, surioare, gingaşe privighetori,
Rouă, bună dimineaţa, ai venit pe crinii mei
Şi pe sufletele duse revenite-n flori de tei.
Bună dimineaţa, lună, înger drag cu chip duios,
Mi-ai descătuşat izvoare în elanu-mi furtunos.
Bună dimineaţa, viaţă, de somn fost-am priponit
Şi uitasem lângă prispă versul meu neînflorit.
Doamne, câtă iarbă crudă doarme peste slova mea
Şi tot farmecul luminii se coboară lângă ea,
Luna mea cu săndăluţe, tu, în mersul lin, tăcut,
Porţi cu fală la rochiţă şnurulețul desfăcut.
Bună dimineaţa, viaţă, iar mă simt ştrengar, vioi,
Şi sorb rozele iubirii năvălite-n pas de Doi.
Vreau cu palmele curate prin cetatea unui vis
S-așez genele iubirii peste ochi de Paradis
Şi din crisalida slovei să scot roi de fluturaşi
Cum din lapte scotea mama, brânză pentru copilaşi.
Bună dimineața !
A-nflorit cu bucurie într-un pui de curcubeu,
Trece vesel peste doruri versul cu miros de soc
Scuturând în mine mituri care s-au trezit din foc.
Mi-era dor de rândunica ce zburda prin slova mea
Sub noianul de cuvinte cu parfum de micșunea.
Am dormit somn fără voie până dincolo de Noi,
Se făcea că pana-mi tristă se ridică din noroi,
Ca o pasăre pribeagă nu-şi găsea odihna-n veci
Pierdută din călimară pe sălbatice poteci.
Tușul înnegrit de vreme ce urca-n peniţa mea
Se pitise-n cauciucul ce stă jgheab lângă cișmea.
Azi, am fost sunat de lună când trecea peste cerdac
Și mi-a zis să iau vigoare dintr-un pui de liliac.
Și-a mai zis tare sfioasă, dar cu glasul plin de dor:
Nu te mai piti, băiate, în cojocul unui nor.
Scrie, cântă şi dansează, simte-al tinereţii val,
Nu lăsa oceanul vieții să te-arunce peste mal !
Zvârle-n soare pălăria, lasă-ţi diplomatul greu,
Prinde sapa regăsirii și coboară-n visul tău,
Sapă cerul poeziei care doarme-n cartea ta,
Doar pansând rana iubirii, leacul ți l-oi căpăta !
Lasă-le-n pustiu de acte, de dosare şi ce-or fi,
Şi prin versuri poartă-ţi paşii pe cărări trandafirii.
Am luat aminte-ndată şi cu sufletul pribeag
Am tras razele de lună peste al bucuriei prag,
Haina-am aruncat-o iute şi cu pieptul dezgolit
Am tuns macii așteptării de pe câmpul primenit.
Bună dimineaţa, soare, trupul tău de aur plin
Varsă liniştea luminii peste chipul meu senin.
Bună dimineaţa, ape, bună dimineaţa, flori
Noapte bună, surioare, gingaşe privighetori,
Rouă, bună dimineaţa, ai venit pe crinii mei
Şi pe sufletele duse revenite-n flori de tei.
Bună dimineaţa, lună, înger drag cu chip duios,
Mi-ai descătuşat izvoare în elanu-mi furtunos.
Bună dimineaţa, viaţă, de somn fost-am priponit
Şi uitasem lângă prispă versul meu neînflorit.
Doamne, câtă iarbă crudă doarme peste slova mea
Şi tot farmecul luminii se coboară lângă ea,
Luna mea cu săndăluţe, tu, în mersul lin, tăcut,
Porţi cu fală la rochiţă şnurulețul desfăcut.
Bună dimineaţa, viaţă, iar mă simt ştrengar, vioi,
Şi sorb rozele iubirii năvălite-n pas de Doi.
Vreau cu palmele curate prin cetatea unui vis
S-așez genele iubirii peste ochi de Paradis
Şi din crisalida slovei să scot roi de fluturaşi
Cum din lapte scotea mama, brânză pentru copilaşi.
Bună dimineața !
05.05.2017
„mi-au murit toamne în torsul de bazalt al cuvântului
RăspundețiȘtergereîn genunchii tociți ai literei
albatroși rătăciți în furtuna din oase mi-au strigat
numele de cerneală
în toate punctele cardinale am săpat după comori cu degete de grindină
o zi prea toridă (se poate să fi durat o viață)
a topit stelele dăruite la naștere
pupila mi-a înecat toate oceanele
până să apuc să-l salvez pe iona
ca niște supernove poemele mi-au explodat în sânge
în numele lui ți-am spus să mă vinzi
dar tu m-ai făcut catarg
pe care ți-ai trimis păsările paradisului
să-mi amintească numele abisului
care mi-a alăptat visele”
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere"Lasă-le-n pustiu de acte, de dosare şi ce-or fi,
RăspundețiȘtergereŞi prin versuri poartă-ţi paşii pe cărări trandafirii..."..eh! n-are dreptate luna? MINUNATE VERSURI ! multumesc,Poetule !
Ce ochi ager ai, poetul meu drag, ai observ chiar si șnurulețul lunii desfacut...
RăspundețiȘtergereÎmbrățișări!