Cuţitul

 N-am nimic cu voi. Lăsaţi-mă-n pace!
Scot cuţitul vieţii şi pe masă-l pun.
Vreau să stea cu mine, să visăm rubine
Că în astă viaţă-i prietenul meu bun.

Ştiu că nu vă place, dar nu vreau cuvinte
Care să mă-ncânte, perii fără sens...
Eu, doar cu baltagul, nu voi fi pribeagul
Şi cu versul tandru mă simt în consens.

Vânturi neştiute urlă prin unghere
Poate-s uragane... n-ai de unde şti...
Şi lumea mă muşcă, sunt fumuri de puşcă
Ce-mi intră prin vene ca negre stihii.

E gunoi prin lume, e noroi prin piaţă
Şi chiar viaţa întreagă curge prin puroi
Dar mie nu-mi pasă şi rece mă lasă
Că-mi zice cuţitul: suntem amândoi!

El îmi e tovarăş şi cu murgul ager
Mă purtară-n viaţa pe un drum de fier.
Şi-n vâltoarea zilei fără scutul milei
Nu mă simt în lume, nicidecum, stingher.

Azi cuţitul vesel ciopleşte-n crenguţa
Unui braţ de frasin verde şi frumos,
Când în noapte vine luna prin suspine
Va-nflori în suflet un fluier duios.

Se ridică-n valuri fumul greu din pipă
Printre rotocoale visăm amândoi.
Basamac pe masă. Nouă nu ne pasă
Şi-ascultam ce cânta fluierul din noi..

Hai, lasă la dracul, cârciumar netrebnic,
Nu mai vreau scandaluri, dă la toţi să bea!
Dar un chior ridică, un gât spart de sticlă
Iar cuţitul, ager,  sare-n palma mea.

31.08.2015