Soarele pe lac, în
singurătate,
Fară niciun scop înota pe spate.
I-a sărit pe
burtă broasca unui veac
Ce prinsese
gustul jocului buimac.
Ziua-i răsucită-n
coarne de berbec
Şi grăia micuța:
uite cum petrec!
Apoi s-a pornit un miros prăjit
Și ţestoasa
noastră nu s-a mai trezit.
28.10.2017
tot în singurătate, înflorea o floare
RăspundețiȘtergereîși purta pe spate multele petale
lângă pețiol, tolănită-o rază
o curta asiduu, mintea ei cea trează...
... îi șoptea-n surdină, că e înțelept
a iubirii taină s-o țintească drept
și-apoi dimineață, pe cuminecătură
să-i șoptească tandru, tu ești cea mai bună!