Doina scoate din om lacrimi
Când durerile erup
Cum şi trestia din lacuri
Scoate soarele prin trup,
Dar de ce măritul astru
Coborât-a cu viu dor
Știe numai trestioara
Adormită-ntr-un picior.
Eu nu ştiu rostul mirific
Al zidirilor prin veac
Și cu florile din suflet
Mă cuminic şi-apoi tac.
Viață fără de păcate
Scoţi negru din noaptea gri
Cum din soare scoate raze
Ciocârlia pe câmpii.
Apoi ce mai pot prezice
Prin poemele ce vin
Să las liliacu-n floare
Să şoptească prin suspin ?
Că-n veacuri fără cerneală,
Nu putea-voi să decid
Manole de ce doreşte
Pe Ana să-mi pună-n zid !
Am privit în mine însumi
Şi prin cărămizi rebele
Auzit-am glasul Anei
Cum cere cu lacrimi grele:
“Vezi că zidul rău mă strânge
Și de nu pot respira
Ștrangulez în pântec ziua,
Sau poate-i fetiţa ta.”
Când durerile erup
Cum şi trestia din lacuri
Scoate soarele prin trup,
Dar de ce măritul astru
Coborât-a cu viu dor
Știe numai trestioara
Adormită-ntr-un picior.
Eu nu ştiu rostul mirific
Al zidirilor prin veac
Și cu florile din suflet
Mă cuminic şi-apoi tac.
Viață fără de păcate
Scoţi negru din noaptea gri
Cum din soare scoate raze
Ciocârlia pe câmpii.
Apoi ce mai pot prezice
Prin poemele ce vin
Să las liliacu-n floare
Să şoptească prin suspin ?
Că-n veacuri fără cerneală,
Nu putea-voi să decid
Manole de ce doreşte
Pe Ana să-mi pună-n zid !
Am privit în mine însumi
Şi prin cărămizi rebele
Auzit-am glasul Anei
Cum cere cu lacrimi grele:
“Vezi că zidul rău mă strânge
Și de nu pot respira
Ștrangulez în pântec ziua,
Sau poate-i fetiţa ta.”
17.03.2019
E prea intimă rostirea!
RăspundețiȘtergereavalanşa de cuvinte
o voi stăvili. Simţirea
mi-e frumoasă şi cuminte...
Poate sunt sortită o... ană,
sau o trestie plăpândă
m-am zidit în mine însămi
cu speranţa aşteptândă...
... într-o altă viaţă vie
simt că voi purta petale
vântul, sigur o să ştie
în ce loc voi fi sub soare
drag poet inimii mele
dacă voi avea parfum
urmând paşi mărunţi de stele
ne vom întâlni pe drum...
aDa,
cu dorinţa vie de a fi înţeleasă, precum o poezie
fără prejudecăţi deşarte, rimează prea mult cu ... moarte
Dar de ce în altă viață
RăspundețiȘtergereCând acum eu sunt în piață
Și tot strig de dimineață
Ca o dadă precupeață:
Vând a Soarelui dulceață !
Mulțumesc Ada, pentru acest Lirism construit aici. Te asigur de respectul și prețuirea mea necondiționată. Considerație.