sâmbătă, 2 martie 2019

Chinuiește-mă frumos




Fericire  veșnic trează,
Eu nu pot să stau deoparte
Când iubirea-și pune floarea
Să colinde peste Rai,
Poezia mea voioasă
 A plecat ușor din carte
Și s-a pus la Draga-n plete
Ca un fluture de Mai.

O sticluță cu otravă  
Stă pe colțul mesei mele,
Deschid iute, beau licoarea
Și privesc dacă mai sunt,
Peste dorurile mele
Am stors mustul nou din stele
Și l-am pus să fermenteze
În tăcerea din cuvânt.

A venit și Draga-ndată
Și cu buze moi, setoase,
Pieptul molcom mi-l sărută
În răsuflet luminos,
Eu tresar în flăcări ude
Și-n atingeri languroase
Aud luna cum imi cere:
Chinuiește-mă frumos !

Gura-mi pleacă nărăvașă
Peste nurii de aramă
Parcă-aș bea tot mustul lumii
Din pocalul furtunos,
Din bluzița-i dantelată
Prinde of-ul să se teamă
Când aude sânul dulce:
Chinuiește-mă  frumos !

Scaunul visează rece
Sub eșarfa-aruncată
Veselă-i mătasa fină
Din ciorapu-ntors pe dos,
Tremură ca pruna toamnei
Alunița îmbujorată
Și abia îngână-n șoaptă:
Chinuiește-mă frumos!

Farmec, cânt și veselie.
Sutienul doarme, parcă,
Rușinat în crinii veseli  
Prin  pocale de suspin,
Roua,-n taină izvorâtă,
Pe trup a-nceput să toarcă
Și-ntre sânii ei vulcanici
Mi-așez fața clandestin.

De pe coapsa-i arămie
Ating cerul și destinul
Ea oftează ca secara
Lângă macul sângeros.
Alunița prinde viață
Și când flutură suspinul
Îmi șopteste fâstâcită:
Chinuiește-mă frumos !

Prin tăcerile rebele
Aștern  versuri cu limbuța
Peste bronzul ce inundă
Trupul ei de abanos,
Gura pofticoasă-i arde
Ca bujorul și frăguța
Și romantică-mi ordonă:
Chinuiește-mă frumos!

Tunetul în piept aruncă
Geamăt tandru de furtună
Zici că trece răzvrătirea
Pe cearceaful mătăsos,
Mă cuprinde-n palme albe
Și-ntr-o zbatere nebună
Îmi tot cere pofticoasă:
Chinuiește-mă frumos!

Dar prin visul dimineții
Aud greierul cum sună
Din vioara lămpii triste
O sonată-n La minor,
Ca o ceață-nmiresmată
Pe trup roua mi s-adună
Și duc mâna spre iubire
Dar găsesc cearceaful gol.


01.03.2018




Un comentariu:

  1. ...deschid poarta dimineții
    pe coperta ei dorm stele
    LUNA ca o primadonă,
    picotește printre ele
    nu e vremea de-nflorire,
    dar, de liliac mi-e dor
    printre gene-arunc privire,
    de la mine din pridvor:

    mirarea îmi zace-n plete!
    abia te născuși, poete...
    ieri, frumos, de mărțișor
    răsfățându-ne cu dor!
    Doamne, cât ȘI (când) ai crescut,
    să ai vise ...de adult! :))
    ... scrii de lună, de bluzița-i,
    tot cu șnurul desfăcut...

    ingenuu, nu ai vreo vină!
    de-al ei sân ca de lumină,
    ți-ai umplut visul, deștept
    dar la asta mă aștept
    o drăguță-a mea zicea,
    LUNA-ar fi la tine-n piept!

    ...și privind-o, aluniță
    văd că are zâmbăreața
    uneori, în flăcări ude,
    își ascunde...strungăreața :))

    ...inspirată - mă inspiră
    tot amica mea, într-una
    și ținându-mă de mână,
    joacă sah, dar șah ...cu luna!

    Gândul meu e în impas:
    mie ce mi-a mai rămas?

    o să-mi răscolesc norocu' !
    eu cu LUNA joc SUDOKU!
    :))

    Admir, desigur, versurile pline de erotism! Dincolo de încântarea simțurilor, este un semn de maturitate poetică,
    o confirmare a fanteziei, o dovadă a harului oferit de divinitate...
    Încântată, aDa





    RăspundețiȘtergere

Vâ mulțumesc ....