Draga mea, am înțeles, Sunt culorile pe-ales, Dar te-ntreb în zi de Vineri Ce culori au ochii tineri?
Ochii tăi prin sărbători Sunt o salbă de culori? Stângu-i verde-albastru, așa? Dreptul ți-e de peruzea? Dar ce tainică splendoare Ochiul minții tale are?
Ah, acum pricep mai bine Ochiul tău se culcă-n mine Într-un viu şi cald răsuflet Și-a făcut un cuib în suflet Și-n Lacteea caldă a sorții Vine ca regina nopţii În mătăsuri subţirele Chiar deasupra fiinţei mele Cu ruj tandru la guriţa Şi trei nasturi la rochiţă Desfăcuţi... aşa, ștrengar,. Să-i văd sânul alb, hoinar, Doar un pic, pe jumătate, Că mai mult, chiar nu se poate Să mă uit fără temei Doar la sânișorii ei.
Nu ştiu ce vroiam să spun Dar din nou vreau să mă pun Într-o taincă-ntrebare: De ce-n magică splendoare Ochiul minții tale are În mine, ca-n sărbătoare, Izvoraşul de culoare?
Mulțumesc pentru comentariul tău frumos, și mă simt onorat pentru vizita ta lirică. Apreciez versul tău și răspund cu același lirism. Considerație.
Gângurea o bârfă-n aştrii:
RăspundețiȘtergereSoare, lună, şapte stele!
Că cei verzi, nu cei albaştri
Sunt ochii cu peruzele.
Pare straniu ziua, ştiu…
Darămite noaptea adâncă
Visul născut pare viu
dar, hoţeşte vrea să-ascundă…
…adevăr spus cu tărie:
Ochii cei căprui sunt dulci
Ştirea asta e frumoasă :)
Indifferent de unde-apuci…
Dar eu ţin la vorba mea,
Ochii negri sunt faimoşi
Ascund lacuri, nu-s apoşi
Se înneacă… inima?
P.S . Aş mai completa ceva: în inel am peruzea, jur pe BUCURIA MEA
aDa
Draga mea, am înțeles,
RăspundețiȘtergereSunt culorile pe-ales,
Dar te-ntreb în zi de Vineri
Ce culori au ochii tineri?
Ochii tăi prin sărbători
Sunt o salbă de culori?
Stângu-i verde-albastru, așa?
Dreptul ți-e de peruzea?
Dar ce tainică splendoare
Ochiul minții tale are?
Ah, acum pricep mai bine
Ochiul tău se culcă-n mine
Într-un viu şi cald răsuflet
Și-a făcut un cuib în suflet
Și-n Lacteea caldă a sorții
Vine ca regina nopţii
În mătăsuri subţirele
Chiar deasupra fiinţei mele
Cu ruj tandru la guriţa
Şi trei nasturi la rochiţă
Desfăcuţi... aşa, ștrengar,.
Să-i văd sânul alb, hoinar,
Doar un pic, pe jumătate,
Că mai mult, chiar nu se poate
Să mă uit fără temei
Doar la sânișorii ei.
Nu ştiu ce vroiam să spun
Dar din nou vreau să mă pun
Într-o taincă-ntrebare:
De ce-n magică splendoare
Ochiul minții tale are
În mine, ca-n sărbătoare,
Izvoraşul de culoare?
Mulțumesc pentru comentariul tău frumos, și mă simt onorat pentru vizita ta lirică. Apreciez versul tău și răspund cu același lirism. Considerație.