M-am născut de Mărțișor

Tresar visele prin spații,
Vântul cu scuipat lipește
Țigarea cu doruri fine,
Romanțate prin livezi,
Zodiacu-și pune cerul
În pupilele de Pește
Lăsând iarna despuiată
Fără fusta de zăpezi.

Și când iarna pleacă tristă
Pe corăbii  de-ndoială
Se ridică-un vis romantic
Sus pe hornul unui dor,
Sub covor de frunze stinse
Vin urzicele-n răscoală
Cununând în alb și roșu
Un fir drag de Mărțisor.

Necuvintele se-ncheagă
În copaia de plăcinte,
Saltă drojdia-existenței
Aluat din vise dragi,
Plin de doruri,liliacul,  
Duios, aștepta cuminte
În mine să se-ncropească
Sub aromele de fragi.

Uite-așa aveam să aflu
Că-n lumina caldă-a vieții
Au pornit prin spații-ntinse
Zeii toți în car de foc
Și-au stat blânzi la șezătoare
Lângă ochiul dimineții
Și-au votat cuprinşi de patimi:
“Hai să dăruim noroc!”

Și l-au pus chiar pe tătuca,
Într-o zi de sărbătoare,
Mamei să-i zică din pleoape:
„Hai să facem un fecior!”
M-am născut ca o nevoie
De iubire-nmiresmată,
Ca un mugur de lumină
Agățat pe-un ram de dor.

Cerul scăpăra lumina,
Florile veneau pe dealuri
Mustăcea prin vântul palid
Primăvară-n zori de zi,
Şi tăcerile de aur
Au rupt puntea dintre maluri
Și-au lăsat visul să-mi vină
Ca izvorul pe câmpii.

M-a născut în ieslea vacii
Fix în ziua de-ntâi Marte
Şi-a pus mama peste mine
Pledul cerului senin.
Chiar în zorii dimineții
A fugit spre munţi, departe,
Iarna ce stătea-n bunica
Supărată că nu-i vin.

Moașa satului, bătrână,
A venit cu bățu-n mână,
A luat din ceruri luna
Cu sprânceana-i de noroc
Și-a tăiat cu bucurie,
Dărză, fermă și stăpână
Ombilicul plin de mama,
Cum tai lemne pentru foc!

Bunicul s-a dat de-a dura
Prin noroiul din cuvinte
Împletind în cerul gurii
Limba-n țuică, ne-ncetat,
Venind de la slujbă, tata,
M-a privit așa cuminte
Și-a zis mamei fericite:
” Nu ți-am zis că faci băiat?!”

Apoi pledul de pe mine
S-a-nălțat cu doruri grele
Către bolta-nmiresmată,
Tot mai dragă, tot mai sus,
Și-a rămas pe trupu-mi fraged
Un șuvoi duios de stele
Tandre, moi, cu gene sfinte
Precum ochii lui Iisus.

01.03.2019