Oglinda

“De vezi soarele din tine
Nu te-ntoarce de la el”
Cugetul cuprins de grijă
Îmi șoptește subțirel.
Pentru dulcea-nțelepciune
Cărțile sunt panaceu
Și bolnav de mine însumi,
Cer sfatul lui Dumnezeu.

Oglindă-n cămară doarme
Tristă-agățată-n cui,
Doar pisica geloziei
Poartă-n ochi păreri verzui.
Trandafirul în verandă
Poartă luminițe-n dar
Și de-atunci, arde-l-ar focul,
A roșit ca un ștrengar.

“Bună ziua"-n poezie
Iar simt Soarele că-mi dă
Și mânuța de prințesă,
Ca un gât de lebădă,
Fină, caldă şi suavă
Printre plete-mi lunecă
Și izvorul de tristețe
Grabnic mi-l întunecă.

Mi-am croit din tinerețe
Fericirea unui vis
Dar mi-a zis măicuța sfântă:
“Ia mai lasă-te de scris!
De dârlogi pe Roibu-l scoate
Nu mai fi, maică, ștrengar,
Că la mintea ta, copile,
Ți-ar sta bine de primar.!

“Măicuță cu suflet mare,
Ca un veșnic sărindar
Niciodată nu dorit-am
În sătuc să fiu primar,
Am dorit să-ți fiu o floare
Şi prin primăvara grea
Toate florile din ramuri
Au izvoru-n rana mea.”

Nu mai stau în mine astăzi
Albe punțile de Rai
Foc le-au dat neisprăviţii,
Cum dai toamna tu pe plai.
Toți pistruii mei romantici
Au fugit în tufăriș
Și-n oglinda de tristețe
Mă văd palid, pe furiş.

Mi-a sosit o bătrâneţe
Şi netrebnica din fire
A luat macul bucuriei
Din oceanul de iubire
Fost-am prinț cu ochi-albaștri
Pe sub poala codrului
Şi-am rămas oglindă spartă
În pridvorul nimănui.

20.03.2019