Dacă-ai vrea

Te-aş alege dintr-o sută, te-aş alege dintr-o mie,
Vis duios cu aripi albe şi sclipiri de giuvaer,
Te-aş servi şi din sclavie de mi-ai fi împărăţie,
Înger ce-ai furat cu ochii verdea ramură de cer.

Ca şi Mahomed, Profetul, pentru tine o minune
Eu pot face-n clipa asta: luna-n două s-o despic,
Jumătăţii de tăciune, mâneci albe de genune
I-aş croi din stamba maicii, cusută cu borangic.

Din cealaltă jumătate, la toporul lui Vasile
Aş face o coadă albă sau gălbuie, după plac,
Să cioplească visu-n file la sfârşitul unei zile
Când vioara unui greier scoate liniştea din veac.

Apoi, pentru veşnicie, îmbrăcat în scânduri triste,
M-aş face băncuţă verde pentru noii-ndrăgostiţi,
Chiar şi-n vremuri egoiste, de prin colţuri de batiste
Ți-aş culege lăcrimioare pentru buzele-mi fierbinţi.

Iar când inima-mi pofteşte, în cămaşa de furtună
Voi porni să salvez lumea de părerile de rău
Şi de-i vremea rea sau bună, din iubirea mea nebună
Să iei soarele din mine şi să-l duci pe cerul tău.

Mi-ar fi viaţa o minune, albă floare şi senină,
Drumul de mi l-ai petrece peste timpurile reci,
Stea cu gânduri de lumină, din privirea ta divină
Mirtul ochilor albaştri m-ar împărtăşi pe veci.

Doar atunci mi-ar fi-n vecie, inima, o moară nouă
Şi prin aripile-i roze, în îmbrăţişări de vânt,
Eu, din luna ruptă-n două, aş lua boabele de rouă
Şi din raze-aș scoate untul şi făina din cuvânt.

Numai de-aş lua din tine ochii pentru cerul meu,
Aș putea salva iubirea de părerile de rău!

09.04.2017