Hoţii
patimilor sfinte au pătruns în monastire
Grabnic
au furat din mine cărămizile de lut,
După
ce-au umplut căruţa până sus la coviltire
Am simţit
tăcerea vorbei pe cuvântul de-nceput.
Aripile
de şindrilă mi le-am scuturat cu teamă
Trupul cu
miros de smirnă a-nceput a tremura,
Și când
s-a întors mortarul pe mistria de aramă
A ieșit
din ziduri Ana, țâță soarelui să-i dea.
Apoi
hoții se pierdură prîn sălbăticia crudă
Brazda
palmei tăbăcite mi-a-nceput a lăcrima
Şi cum nu
voia Manole prăbușirile s-audă
Iute m-am
zidit pe mine peste existenţa mea.
28.09.2017
Minunata ! Felicitari, Poetule !
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Dănuța.
ȘtergereAşa viu zidit? ...dar suflet
RăspundețiȘtergeresă nu-ncorsetezi! păcat...
de aceste versuri calde
m-au uimit, când le-am aflat!
şi-oi mai trece, ca prin vamă
ca pe-un drum tivit cu mentă
s-or lipi de mine ... :)"scamă"
rime dulci, iar eu...absentă
Mulțumesc pentru căldura acestor versuri cu "scamă"
RăspundețiȘtergereuite! trec şi-un vis cuminte
RăspundețiȘtergereciripeşte prin zăvoi
parcă ana şi manole
seamănă un pic cu... noi
nişte furi, vremea şi timpul
sufletului buzunarul
I-a tot scotocit, dar el
tot zâmbeşte- hoţomanul :))
cum să nu? când primăvara
cu ocheade ne-a * mânjit *
nu ai încotro - de-acuma
suflete, fii fericit...
unde treci așa cuminte ca lumina prin zăvoi?
RăspundețiȘtergereia mistria și zidește sanctuarul de nevoi.
Nu mai este Ana rece, nici Manole nu-i sărac,
versul tău cu măiestrie: i-a zidit în liliac
Cum trec timpii, că țiganii
RăspundețiȘtergerePe la porți de suflete
Din priviri ne furâ anii
Fără să mai pregete ...
Ne rămână dulcele,și pe buze
și-n adânc...șaua ei de trecere!
Drepți ne ținem de oblânc.
Încă o primăvară vine!
altfel cum!?! doar cu iubire
aDa