Furtuna

Se-ascund stelele sfioase în cântările psaltirii,

De sub gene scoate scoica perla părerii de rău.

Din havuzul răzvrătirii a ieșit pe matca firii

Stâna norilor păzită de lunaticul dulău.

La portița așteptării a bătut, cerând să treacă,

Salba de culori duioase de prin cerul crenelat,

Iar pe şevalet, în joacă, pensula a prins să facă

O furtună nărăvaşă ce s-a furisat prin sat.

Stau cu degetele-nfipte în prundişul înserării

Doi salcâmi loviţi de strechea vântului înnebunit,

Vin ogarii delăsării să găsească plumbul zării

Care s-a pierdut nevolnic pe nisipul ruginit.

Gerul zornăie tomnatic harpa razelor de lună,

Prima stea din Ursa Mare speriată s-a pitit.

Tusea cerului nebună scoate flăcări din furtună

Pentru fulgerul sălbatic în turbare primenit.

Apoi timpul în uitare rostul a-nceput să-și piardă

Pe când eu eram modelul unui pictor desuet.

Liniştea s-a dus să ardă trăsnetul ce mă dezmiardă

Și prin pânza de furtună ...am plecat din şevalet.

12.10.2017