Bronzu-și clatină culoarea
Din coroana de mireasă,
Lumânari de cununie
Își sting flăcările moi.
Dacă ceva drag te-apasă
Hai să stăm din nou la masă
Si să-mi spui dacă te doare
Toată liniștea din noi.
Ai curaj să ieși din tine,
Să rupi zbaterea bizară
Și să faci cu naiul vorbei
Pomii veșnic înfloriti?
Hai, te rog, ca primăvară
Vino-n rochia de fecioară,
Și să mergem mână-n mână
Ca doi juni îndrăgostiți.
Și dacă nu scoți drapelul
Inimii atunci când plânge
Și să-l pui pe despărțire,
Punte numai pentru noi,
Eu, în plină răzvrătire,
Imi scot vasele de sânge
Și le pun ca râuri triste
Să colinde prin zăvoi.
16.08.2018

Aşa, dragul meu poet, scrie!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere🌼
ȘtergereMulțumesc mult și vă mai aștept cu drag. Considerație.
RăspundețiȘtergeresuperba..! felicitari,Poetule ! cu pretuire,
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Dănuța. Cu drag.
Ștergere...bate vântul frunzele,
RăspundețiȘtergereSe scutura florile,
(la fel supărările)
Se adună fetele
Să-ți laude versurile
(lasă modestiile:))
poet drag...poetule💚
Vă mulțumesc pentru popas și pentru comentarii. Considerație.
Ștergere