miercuri, 8 august 2018

Unde te-ai pierdut, iubire ?



Timpu-și frânge-n zbor oftatul 
               Și cad lacrimile-n lut
Şi-am simţit, fără tăgadă,
               Că din mine te-am pierdut.

Marea despărțirii-și saltă
               Valuri aprige în larg
Eu, la jumătea vieţii,
               Am căzut de pe catarg,

Când ai scos şi urma urmei
                De pe trupu-mi istovit
Am simțit, întâia oară,
               Cât de tare te-am iubit.

Însă tu n-ai luat în seamă
               Sufletul meu tulburat
Şi, fără să stai pe gânduri,
               Ceru-n mine l-ai blocat.

Visul mi l-ai pus în hamuri,
               Ai şoptit că-i prea târziu,
Și-ai lăsat cerul să curgă 
               Pe obrazul meu pustiu.

Şi de-atunci e numai noapte,
               Sufletul în colb s-a stins,
Printre crengi, cu blânde şoapte,
               Vântul vieţii s-a prelins,

Toate trec, şi frunza trece,
               Fluviu vieţi-i tot mai greu,
Și prin timpul fără  maluri
               Am simțit că trec și eu.

Nuca existenței plânge
               Sub tăceri de coajă grea
Ce să fac cu atâtea geruri
               Apărute-n viaţa mea?

Undeva un tren se duce
               Către nu ştiu ce ținut
Şi cu el îmi pleacă viața
               Încărcată de tumult,

Eu, rămas în gara neagră,
               Zăresc șinele târzii
Dar de ce copilărie
               Mi-aduci frunze cafenii?

Unde te-ai ascuns IUBIRE,
               Şi de ce, uşor, uşor,
Ai pus focul să-mi aprindă
               Sufletul cuprins de dor?

Cineva prin timpul aprig
               Sub o nu stiu care stea
De pe tortul plin de farmec
               A furat cireașa mea.

Primăvară zvăpăiată,
               Eu regret c-ai vrut să pierzi
Doar la mine prin bărbie
               Floarea alba din livezi.

Stelele ce cad în noapte-s
               Lacrimi vii de cer senin,
Orișicât le-aș plânge-n vreme
               Niciodată nu revin.

Dar te-ai dus copilărie
               Ca şi colbul după ploi
Iar eu, concurând cu mine,
               Am ieşit pe locul doi.

07.08.2018









5 comentarii:

  1. Casa sufletului bun

    umbra dulce de alun

    rod bogat pe ram de prun...

    drumului i-a fost mai dor

    de al dorului ocol

    de ziduri cu amintiri

    garduri vii fără de vini

    risipite sunt în iarbă

    fiori calzi şi şoapte salbă

    cu îmbrăţişări cuminţi

    şi poveşti cu zmei şi prinţi...

    la lumini de lumânare

    stele aşezate-n floare

    amurgind visuri visate

    şi-ntâmplări neîntâmplate!


    dă-ne Doamne sănătate

    în rest, să avem de toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca de fiecare dată slova ta e minunată, are-n ea un sens ascuns numai bun la răni de pus, deci continuă cu stele așezate-n floricele că-i plac și măicuței mele !

      Ștergere
  2. ce frumos..si versurile si comentariile.. :) cu drag,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...Daniela,
      parcă am primit arvună
      (plata-i de la Dumnezeu!)
      pentru inima ta bună
      acum mulţumesc şi eu...

      ** **
      *** ***
      ** **
      * *
      *

      Ștergere

Vâ mulțumesc ....