Vrut-am cu ardoare...

Vrut-am cu ardoare să știu că ești bine
Focu-mi dă imboldul să te văd un pic,
Dar o frică dulce m-a cuprins pe mine
Că nu-mi lași spre tine ochii să-i ridic.

M-ai blocat în toate, m-ai pus cu plăcere
Să fac luntre moale ultimei plecări,
Dar eu cu sfială am vrut numai miere
Să pun peste buza tristei așteptări.

Țelul mi se frânge și tresare-ntruna,
Vuietul năprasnic toarnă-n mine foc,
Ți-am iubit castanii, Soarele și Luna,
Dar tu din blocadă nu m-ai scos deloc.

Și va trece frunza, şi va trece vântul,
Şi-n apusul vieții regreta-vom, zău,
C-am ucis în joacă cerul şi pământul
Să facem potecă părerii de rău.

Că-s blocat în toate sufăr ca o fiară,
De sub gene cerul varsă râuri reci,
Dar să știi, iubito, focul de-o să piară
Ale tale buze nu le sting în veci!

14.08.2018

2.30