107
Întunericul e frate, ( și prin veacuri tot așa),
Tocmai cu lumina zilei, de când lumea se-nchega,
Și-n adânca-ntunecime, în chip drag, miraculos,
Întunericul e prințul cel mai ager și frumos.
108
Noaptea florile din crânguri-s văduvite de culori
Sau nu vor să le cuprindă preafrumoșii ochișori.
Dar parfumul fin își poartă în caleașca de ninsori
Ca s-adape-n frumusețe glasul de privighetori!
Nu există întuneric, doar lumina-i rătăcită
RăspundețiȘtergereSora ei cea vitregă, bezna-i o … nesuferită
Îi ascunde pe pungaşi, hoţi de inimi delicate
Doar lumina bună e, zi de zi , pe săturate…
Flori de gând, petale ninse, parfumate cu mister
Ne-nconjor nenumărate, sufletelor noastre cer
Şi cu pace, şi cu zbucium, să răzbim pe-al vieţii drum
Nu putem lăsa speranţa, floare delicată-n scrum…
Romaniţă umpli câmpul cu petala suflecată
Nu vezi macul cum roşeşte în lan ascunzându-se?
Crezi că albăstreaua mândră este cea mai vinovată
Să-ntrebăm măritul soare, razele-i să judece…
Foaie albastră, flori de gând şi tu liliac în floare
Să ne bucuraţi pe rând, aducând în inimi soare…
N-am cunoaşte nici lumina nici curatul adevăr dacă n-ar exista noaptea şi minciuni trase de păr n-am sti nici ce este pacea dacă nu s-a dus război si-am orbecăi prin lume tot mai trişti şi tot mai goi
RăspundețiȘtergereCu prețuire, mulțumesc!
Bucurie fără margini trăiesc cănd veniți și voi să punem la poezie frunza-a patra de trifoi. Vă mai aștept cu drag și pe viitor. Considerație.
RăspundețiȘtergere