115
Șușoteala și cu bârfa sunt invidii pur ciudate
Răni sădesc în prietenie și dureri nemăsurate,
Omu-și leapădă credința și se vânde prin cuvânt
Cum își vânde păpădia coronițele prin vânt.
116
Oare ești cinstit cu tine, prin dulceața din cuvinte,
Dacă-n loc de pocăință mergi cu bârfa înainte?
Tu ești plin de bunătate sau un șarpe negru ești
Dacă prietenul, prin spate, cu
candoare-l povestești?
09.05.2019
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereomule!
RăspundețiȘtergereCât de dulce ne e vorba, miere pusă-n cozonaci
dacă ce gândeşti egal e. cu ce spui şi cu ce faci!
Adorăm la teatru masca, ne trimite-n univers
hai să dăm un brânci :)) minciunii, iar iubirii dulce viers!
nu ridic o piatră eu, simt durere-n piept cumplită
şi mă rog de vorba mea, să se facă auzită
doar cu gust de adevăr, nu coclită de tăciuni
lasă-mi Doamne lângă mine, doar prieteni dragi şi buni
mulţumesc de-nvăţătură
de parfum de floare rară
aşteptată an întreg
draga noastră primăvară
*** ***
** **
* *
***
*