Fiul zilei

Dimineața: Cu ghiozdanul la spinare, fiul zilei în pas domol, pe sub stele-și duce coama, somnoros, pe cerul gol.

Prânz: Printre mieii plini de viață, sus, pe pajiștea de flori, fiul zilei în pas cu luna, joacă țurca printre nori.

Amiază: Cum cosașul stă la masă pe otcoșul răstignit, fiul zilei printre ciute, la umbrar s-a tolănit.

Amurg: Stors de drumuri și căldură, după marele-i urcuș, fiul zilei, fără vlagă, merge-agale la culcuș.

Noaptea: Pune plapuma de stele, ziua, peste dragu-i fiu, când ajunge-n țarcul vremii ca un cal trandafiriu.

Dar la miezul nopții calde când tăcerea urcă-n van,

Fiul zilei, ștrengărește, fuge-n floarea de castan.

Apoi, Dumnezeu mai știe, cum în zori, plin de mister,

Ziua-l pune să-și ia norii și să-i pască sus pe cer.

Nu știu cum s-a cățărat, dar zâmbesc, gelos și tac

Și-mi duc turmle de doruri prin lăstari de liliac.

03.01.2018