Balauri de ceață pătruns-au prin mine
M-apasă pe suflet al pietrei
păcat,
Și jugul durerii sub brazde
mă ține
Că soarele nostru l-ai pus
la iernat.
Se-așează pe gânduri o pânză ciudată
Mă simt un cadavru cu trupul
de lut,
O floare se stinge, dar viața mi-arată
Că viermii pieirii pe mine
m-au vrut.
Privesc înainte, e noaptea confuză
Şi corbii-mi sosiră pe umerii goi,
Şi totuşi mi-e teamă,
sălbatecă muză,
Că steaua iubirii ai rupt-o la
doi.
Ia-ți parte luminii din zâmbetu-i rece
Şi lasă-ne-n luptă, ca bravi
cavaleri,
Tristeţea se-nfruptă din
timpul ce trece
Brăzdat de povară, sluţit de
dureri.
Sau du-mă departe cu negre corăbii
Pe marea de sânge cu țărmuri
de iad,
Să văd în uitare cum cârduri de
vrăbii
Pe mine presară crenguţe de brad.
Sunt piedici în faţă, în spate-s zăvoare
Şi timpul ne sfarmă cu
biciu-i mişel,
Când stai în visare, tu rază
de soare,
La mine ți-e gândul, dar
trupu-i la el.
Să laşi în văzduhuri sălbatecul
dor,
Să-nvăţ pentru tine, iubito,
să mor.
10.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....