Referendum

Pe sub cerul plin de stele găsesc gânduri de iubire

Înverzite-n coşuri tandre ca şi prunele de soi,

Ce mai faci tu, fericire, că eu mi-am ieşit din fire

Şi-am pornit să sorb tăcerea care doarme peste noi.

Trec izvoarele de vrajă, noaptea este tot mai rece

Și-am simţit ora cum fuge de prin timpul ăsta rău,

Ce să fac la referendum când zăresc pe zi ce trece

Că-s păreri şi pro şi contra care vin în gândul meu?

Dar las totu-n voia sorţii și singurătatea doare

Iar când vine miezul nopții pe sub cerul sângerat,

M-am culcat cu mine însumi, înainte de votare,

Şi a doua zi, romantic, am găsit un negru-n pat.

S-a dat peste cap natura, nunta, hora şi nedeia,

Văd cum pe la colţul vieţii fetele se duc perechi,

Dar băieţii, ah băieţii, se rujează ca femeia

Şi pun zilnic cerceluşii să lucească la urechi.

Negrul gura-și ţuguiază şi clipeşte ştrengăreşte

Eu nu judec niciodată, dar parcă suntem nebuni,

Zici că-i unica făptură şi abia dacă-mi şopteşte:

“Am să fiu discret poete, dar vorbim la nouă luni”.

Să mă ardă focul vieţii şi blestemele să cadă

Peste trupul meu de floare, de tăcere şi cuvânt,

Visul ce-mi fu dat și mie când am părul de zăpadă

Vreau să fie dus în peşteri în caleștile de vânt.

Chiar de fug din faţa sorţii, ca o liniştită boare,

Eu, când vine Necuratul, iar văd cerul sângerat

Şi mă culc cu mine însumi, ca-n ajunul de votare,

Iar a doua zi, romantic, găsesc coasa lângă pat!

Negrul și-a uitat mantaua pe lumina ce mă doare

Şi rapid am prins de veste că nu vreau să ştiu de el,

Trec secundele prin mine ca o zi de sărbătoare

Pe când barca gustativă mi-a dus mustu-n tulburel.

Parcă am un fel de teamă. Intru-n sala de votare

Tremur ca frunza uitării peste lacul verde-închis,

Ce să fac eu cu ștampila, ce să fac cu mine oare

Că-n echipa de votare zăresc negrul meu din vis!?

06.10.2018