luni, 29 octombrie 2018

Se cutremură pământul...




Se cutremură pământul,
Ard izvoarele-n adâncuri
Tandru mi se-ndoaie trupul
Sub plăcerile din noi,
Palmele se-aşează molcom
Pe burtică şi pe sfârcuri,
Şi pe brațele-mi vânjoase
Trec culorile-n șuvoi.

Buzele pe gât se plimbă,
Prind în cupa gurii mele
Lobul tremurat de patimi,
Ca frunză din paradis,
Şi prin şoaptele din stele,
În noian de doruri grele,
Îmi las gura-nmiresmată
Să colinde-n dor deschis.

Mă opresc pe nurii falnici
Cu parfum de veşnicie,
Sar ca junele prin crânguri
De la unul la cellalt,
Arde sărutarea-mi vie
Şi simt luna cum se-mbie
Ca o scoică luminoasă
Prin regatul ei înalt.

Iarba fragedă emană
Farmec pur de primăvară,
Flăcările-s tot mai ude
Peste trupul plin de jar,
Vai, sălbatecă fecioară,
Parcă-ncepe să mă doară
Focul aprig din oftatul
Coborât pe mine-n dar.

Prin oglinzi îmbrăţişate
Sorb tăcerea din furtună
Eu sunt fulgerul romantic
Coborât în bezna ta,
Nu ştiu dacă-i piază bună
Sărutarea ta nebună,
Dar eu simt, înfloritoare,
Toată răzvrătirea mea.

Îmi las pana răzvrătită
Să se zbenguie-n cuvinte,
Doarme doina parfumată,
Visătoare-n pat de flori,
Nu mai vreau să fiu cuminte
De-ți lași dorul să m-alinte
Cum alintă părul toamnei
Harpă fină de culori.

Astfel scria fluturașul
Lovind lin din aripioare
Versuri pline de candoare
În amurgul parfumat,
Şi cum sta în legănare
Cu iubita lui pe-o floare
A trecut o coțofană
Și din zbor i-a sfârtecat!

29.10.2018
1.01

4 comentarii:

  1. Fluturasul, nastrusnicul, asemeni melcului, tandru si deschis, inflacarat si indraznet... cata naturalete, poetule! Drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. De m-ai întreba pe mine, excitantă istorisire!
    Mă întreb: cum ai putut? tu, poet clocotitor,
    să ucizi un fluturaş într-o clipă şi în zbor!
    Într-un derizoriu crunt, alungând aşa iubire...

    Ţi s-or odihni de-acum, genele petale stinse,
    Amintindu-ţi cum ai stins flăcări albe, dar neninse?
    Ai ucis! Dar fluturica a rămas în flăcări ude !
    Nu ai milă! Sfinţii s-au întors la ziduri,unul,unul, nu te-aude!

    Mai te-aş blestema, poete, răzvrătiri să sfârteci rar
    să striveşti în pumn săruturi, ca cel mai avar... avar
    Schimbă strofa cea din urmă!Şi mi-oi face-atuncea vânt,
    De blestem te scap, promit, cu dulceaţă de descânt!

    p.s. eu mizez şi prind din zbor
    uitătura cu umor
    a îngerului păzitor! :))


    RăspundețiȘtergere
  3. Astfel scria fluturaşul
    împletind razele fine,
    are el o taină mare...
    uite, e părtaş cu tine:
    pe cea mai înaltă floare
    dintre fire de costrei,
    fluturicii, cu răbdare,
    I-a promis trei fluturei!
    chiar şi coana coţofana
    se va bucura de ei! :))

    p.s. să construim frumos! poete
    dulce sufletul să-mbete!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumoase comentarii, mai ales când sunt făcute de surioarele mele dragi. Cu privire la fluturi, eu sincer NU am vrut să fie sfârtecați, dar coțofana a fost tare obraznică și ...Îmi pare rău, și vă mai aștept. Cu drag.

    RăspundețiȘtergere

Vâ mulțumesc ....