Ce să fac ?

Ceva moare-n mine. Jalnică durere.
Plânge-n tindă afară poezia mea
Că într-o seară rece, cu voită vrere,
Mi-a lăsat mănuşa Doamna ce-mi plăcea!

Cad din boltă stele, plânsul îşi ia partea
Şi destinul rece nu mi-l pot forţa.
Azi, cu resemnare, mă întorc în cartea
Unde dormea-n file numai Doamna mea!

Cândva o să revină peste rămurică
Boarea ce sărută lăstărişul crud.
Coborând din slavă, ca o turturică,
Umbra-şi va lăsa inima pe prund.

M-am crezut o clipă într-un cald saray
Cu vii lumini aprinse de un înger rar.
Azi întreb plângând, sângerat şi vai...
Ce să fac eu, Doamnă, cu atât amar?

.