marți, 11 august 2015

De dorul sfânt al dumitale



                              Motto:
                 Şi de-o fi să mor vreodată
                 Să nu-mi vii cu trandafiri,
                 Că-i tot cerul fără pată
                 În ochii mei...la despărţiri.

Cuvintele se îneacă-n sare,
Luna plânge şi mă doare
Şi ochii mei catifelaţi
Sunt trandafirii-nsângeraţi 

De atâta plâns, de atâta jale,
De dorul sfânt al dumitale... 

Pe boltă, tâmpla mea o pun,
Şi gerul urlă trist, nebun, 
Când luna prinsă-n ram de prun
Rece-și mișcă ochiul bun, 

De atâta plâns, de atâta jale,
De dorul sfânt al dumitale... 

Se zbate inima-n suspine
Că de la tine nu mai vine
Decât o aripă-n cuvânt
Că nu mai eşti, că nu mai sunt, 

De atâta plâns, de atâta jale,
De dorul sfânt al dumitale... 

Şi peste gândurile albastre
Egreta despărţirii noastre
Roteşte timpul scurs şi orb
Prin pana ultimului corb, 

De atâta plâns, de atâta jale,
De dorul sfânt al dumitale... 

Şi trandafirii însângeraţi
Sunt ochii mei amanetaţi
Pe câmpul poleit-n cale,
De dorul sfânt al dumitale, 

cu atâta plâns, cu atâta jale…

10.08.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vâ mulțumesc ....