Iubirea mea amară

Iubirea mea amară, îţi mai aduci aminte

Când îmi cereai, suavă, în braţe să te ţin?

Şi parcă nu vroiai să stau aşa cuminte

Şi mâna mea, suavă, o aşezai pe sân.

Iubirea mea amară, ai mai vorbit cu vara

Să-şi lase ochiul nopţii aprins în părul tău?

Aş vrea să plec în zori sau când apare seara

Să duc peste-anotimpuri părerile de rău.

Iubirea mea amară, mai ţii tu minte lacul

Când broaştele voioase doar pentru noi cântau

Şi pofta mea ciudată cum îşi găsise leacul

În frunzele speranţei ce-n suflet înverzeau?

Iubirea mea amară, mai ţii tu minte drumul

Când paşii prin ogradă se bucurau ciudat

Şi omul de zăpadă ce s-a topit ca fumul

Când haina ta de gheaţă, uşor, ţi-ai aruncat?

Iubirea mea amară, îţi aminteşti azurul

Cum strălucea prin mituri la tine în inel?

Se cununa duiosul pe acelaşi ram cu purul

Şi furişat romantic ne ridica spre cer...

Iubirea mea amară, îţi aminteşti de visul

În care eu intrasem de doruri neînţărcat?

Când eu zideam castele, tu foloseai şi scrisul

Să-mi înfloreşti speranţa că-s unicul bărbat.

Azi, vreau să duc în munte o aripă de înger

Să o aşez în peşteri sub gânduri dragi de jad.

Tu ai plecat cu altul, eu am rămas să sânger

Într-un salon de smoală cu braţe largi de iad.

Un corb se tot roteşte şi marea o răscoală:

E vântul  despărţii ce uscă frunza Doi.

Egreta fericirii s-a scufundat în boală

Şi aripa-şi târăşte prin mlaştina din Noi.

Iubirea mea amară, îţi mai aduci aminte

Cum mâna mea suavă o aşezai pe sân?

Şi parcă nu vroiai să stau aşa cuminte

Când îmi cereai, sfioasă, în braţe să te ţin...

Acum la despărţire, când trandafirul moare,

Şi ''te iubesc''- pe cruce - e răstignit de zor,

Eu te implor cu frunza ce plânge lângă floare:

Iubirea mea amară... învaţă-mă să mor!

13.08.2015