Sânii

Râde vântul că tu-l laşi

Sânul tău să ţi-l slăvească,

Dar-ar boala rea în el

Şi în codrul să jelească,

Râde bluza că-i permiţi

Sânul alb să ţi-l ogoaie

Dar-ar fieru-ncins în ea,

Când calci rufele-n odaie.

Peste trup, şi maieuţul

Râde prins în viu fior

Că-ţi sărută sânişorul

Cum sărut eu un ulcior.

Ştrengăriţo, simţi că eşti

Mitul meu cerut de mult?

Lasă-mă ca vânt romantic

Sânul alb să ţi-l sărut!

Lasă-mi ochii să rămână

La izvorul tău ca paznici,

Când scriu versuri cu limbuţa

Peste sânii tăi obraznici

Şi-mbătat de aşa splendoare

Să m-adap cu farmec lin

Cu limbuţa, enigmatic,

Să-i degust şi eu puţin.

Şi-n tăceri de nopţi profunde,

Când e luna peste văi,

Să mă laşi să sorb lumina

Ce veghează-n sânii tăi.

Să te simt că eşti femeie,

Să mă simţi că sunt bărbat

Când scriu rime cu limbuţa,

În vers fin şi cadenţat.

Să mă simţi că sunt bărbat,

Să te simt că eşti femeie

Cu limbuţa peste trup

Să-ţi aştern o epopee

S-o citească peste vreme,

Cei ce vor o prozodie

Să priceapă că-ntre sâni

Mi-ai făcut căsuţă mie.

Dar-ar un blestem în mine

Fără vicii, fără paznici,

Să scriu iarăși cu limbuţa

Peste sânii tăi obraznici,

Și-n tăcerea verde crudă
Eu prin vis te rog pe tine

De-mi dai sânii pentru rime

Să mi-i dai… cu foi veline.

*******

Aceste versuri tandre le-a zis un melc hai-hui

Ce-a sărutat o varză... pe buzele-i verzui...

PS. Această poezie NU are nimic vulgar în ea...este o poezie netristă, scrisă când sufletul meu s-a adăpat cu parfum de farmec .