Am plecat pe Lună-aseară şi nimeni nu m-a văzut,
Pus-am haina cea de gală şi-am păşit încet, tăcut,
Tocmai când eşarfa nopţii se-aşternea încet, pe şes,
Fără teamă, dârz şi sigur, plin de viaţă, mai ales.
Căutam să adun stele ce picau noaptea pe Lună
Să le pun în bucheţele şi cu mare voie bună
Să le duc iubitei mele; Doamne, cât s’o veseli
Somnoroasă, dimineaţa, când din somn se va trezi!
Prima dată sunt pe Lună, Doamne, cât sunt de uimit!
Mii de urme poartă roca, simt şi altul c-a păşit!
Urmele mă duc aiurea şi ajung într-o vâlcea
Unde îmi umpluse coşul, cine credeţi? Draga mea!
06.03.2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....