Şi ţi-e tare teamă să soseşti în Noi?
Crezi că prin tăcere, preafrumoasă fată,
Aşezi curcubeul galben după ploi?
Şi când eşti iubită cum nu-i altă floare
Şi nu cred vreodată că va exista,
Preafrumoasă fată, oare nu te doare
Că eu prin tăcere strig iubirea mea?
Vraja ta se-ntinde magic parfumată
Ca o lună tandră cu ochii vioi.
Preafrumoasă fată, ce nu rupi odată
Lacătul tăcerii să intrăm în Doi?
Au şi munţii suflet, chiar de nu suspină,
Dar oftează tainic prin ochi de izvor.
Preafrumoasă fată, nu ai nici-o vină
Dacă vii spre mine cu faguri de dor.
Nu credeam vreodată că pe geană-apare
Lacrima tristeţii ca un ciucurel,
Preafrumoasă fată, nu vreau să te doară
Dar eu simt tăcerea sângelui de miel
Când prin suflet dorul iute se răscoală
Că-n perechea noastră... eu stau singurel.
26.06.2016
Interesantă, poezia, curcubeu galben...Felicitări !
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergerePASSO DOBLE ÎN CĂLCÂI DE ROUĂ
*Lui Nik Rolea*
să-mi pot strânge în pumn
dimineața pentru tine
adun visele neperisabile pereții nopții își dilată misterul
spre colțuri
din cauza supraaglomerării centrul nu mai e atractiv
instinctul de conservare îmbracă voaluri stranii
arunc în tencuială compostul rămas
din ultimele voluptăți care ne-au secat arterele de însetări
odată cu îmbrățișările parțial colorate voi reveni
cu o tușă mai simplă după viitoarea eclipsă
caimacul l-am lăsat pe buzele tale
balsam de neuitare
la ultimul reflux de ceruri gurii bucuriei
să nu-i crape viul
în urmă încă o enigmă cu ușile deschise invită la sinucidere
se va vedea cine are curajul să piară dilatându-și ochii
și să râdă exploziei
nu căuta să-mi tatuezi umbra
nuditățile mele trebuiesc decojite în smerenia palmelor
precum rugăciunile
doar parfumul lor îți vor impregna ochii
de-albastru
și de vibrația zborurilor
în excesul de ploi al cărnii renegate
pentru o certitudine
ți-afunzi palmele-n tristețe până la incandescență
zefirul din reverie nu-i destul de convingător
eu nu sting culoarea chiar de ți se pare
strălucirea fadă în pocal de floare
mi-e amnarul piele când
când m-arunc în sori brazdele de verde
vor da mărturie
sângelui de piatră ce plugar destoinic răscolește stepa
afânează pleoapa și dezleagă apa
în ritm de viori
nu-mi certa absența sute de maree se-nnoadă-n mine
tsunami de orb să nu-ți spargă țărmul
îmblânzesc furtuna fulgerul
și gerul
și cer armistițiu de la mersul șchiop
să-nvelească perla
în siaj de taină risipim sămânța în genunchi de lume
și mai punem pene aripii din noi
fără să ne pese nu fără durere am scrumit văzduhul și cu părtinire
am sorbit un gheizer ca pe-un miez de nucă
laptele din aștrii și cu mierea vieții
vor hrănii secunda când
ne vom topi
ca și cum am fi and-ul verde ocultat
în lut
noi ne vom supune unicul va scrie sub ocean respirul
munte-n cingătoare drept altar al rugii
pretutindeni în esențe
picătura naște mândră infinitul
abandon regal de forme
în vârf de falangă greier menestrel
schimbă codul sonic
gama
cheia sorții
demiurg cu morgă fără să ne-ntrebe încuie poemul
și azvârle cheia
cin' ne va traduce pulsul dacă mâine
a fost ieri
în călcâi de rouă
și noi unde duhul
cheia
Vă mulțumesc mult pentru aprecieri. Respect.
RăspundețiȘtergereTare frumoasa...🌹
RăspundețiȘtergere