Azi, a sosit răvaşul, măicuţa mea duioasă,
Și lacrimi de-ntristare din ochii mei răsar
Și-aud încet cum latră lângă portiţa joasă
Căţelul meu romantic cu sufletul ştrengar.
Mereu te păcăleam şi nu mâncam plăcinte,
Nu le mâncam pe toate cum ai crezut cândva,
Le şterpeleam din tavă şi o tuleam cuminte,
Dar mult mai multe, mamă, Azor înfuleca.
Aveam cu el secrete, şi drumuri neştiute
Băteam în desfătare prin nopţile de Mai
Şi ne jucam cu luna prin luncile cu ciute
Până veneam acasă cu franjuri noi pe strai.
Dar vremile trecură, cum au trecut cocorii
În zborul enigmatic sub nori de catifea.
Acum e frig, măicuţă, şi nu se-arată zorii
Şi nici nu cred vreodată că pot a-i revedea.
Tristeţea depărtării m-a răscolit din fire
Cum face vântu-n iarnă cu şura de coceni.
Eu zilnic pun în versuri o frunză de iubire
S-acopăr răutatea din oamenii vicleni!
Că ştiu atâta carte? Eu cred că e de bine
Cu cât citesc întruna, cu-atât devin mai mic,
Doar cartea înfloreşte luminile din mine
Şi, sigur, cu credinţa spre Domnul mă ridic.
În mine vin întruna biblioteci de versuri
Să ia prânzul tomnatic şi masa din amurg
Şi spiritul aleargă cu pașii de-nţelesuri
La fel ca Azorică prin amintiri ce curg.
Prin nopţile cu lună, durerea ţi-e amară
Că nu-ți aduc odată...un înger de nepot;
Cum să fac eu, sfânto, că nu vreau să te doară
O floare nenăscută c-o vrajă pusă-n tot ?
Hai, lasă supărarea, chiar tu-mi ziceai odată
Că mamă-n lumea asta e cel mai greu să fii,
Aşa că n-am odrasle, iar dacă-aveam o fată
Tu crezi c-aveam în lume covor de bucurii?
O să vorbim mai multe când vara la portiţă
Te voi găsi, măicuţă, într-un toiag de soc.
Dar de Azor, hai spune-mi că este o glumiţă
Deşi cu soarta-n vreme, tu n-ai glumit deloc.
De-i îngropat sub vişin, el va lătra prin şoapte
Toţi hoţii ce-mi colindă necruţători prin gând,
Am să-i sărut lumina din vişinile coapte
Când ramura prea plină va tremura plângând.
Atât doresc la vară tu să ne faci plăcinte
În foietaj de stele cum ne făceai cândva...
Şi vreau întâia dată... să iei şi tu aminte
Cum Azorel, sărmanul, va sta la masa mea.
22.05.2016
https://www.youtube.com/watch?v=VMq0QP15Ric&feature=share
Foarte frumoasă poezia, felicitări autorului. Este într-adevăr ceva demn de citit, ca o poveste, ca o amintire, îmbrăcată în straiele de sărbătoare ale poeziei.. Desigur, pentru cei puțini, care iubesc și animalele, sentimentul rar și greu de găsit la unele persoane. Bun. Bravo autorului. Se pare că ne întoarcem la poezia clasică, pe drumul bătătorit de Alecsandri, de Coșbuc și, de ce nu, Topârceanu. Se poate și așa. Fiecare poet are publicul său, care simte ca el. Deși, tot mai des, se vehiculează în presă, cum că am fi un popor mare cetitor de poezie, dați-mi voie să mă îndoiesc. Grija poetului e să scrie. Dar un poet fără cititori nu există. Datoria noastră, ar trebui să fie, aceea de a reeduca publicul, de-al convinge să citească. Poezia, pe care tocmai am citit-o, ar fi un punct de plecare, ar putea avea un impact bun la public. Din partea mea, felicitări și succes.
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc și vă mai aștept la masa sufletului. Considerație.
ȘtergereFoarte frumoasă poezia, felicitări autorului. Este într-adevăr ceva demn de citit, ca o poveste, ca o amintire, îmbrăcată în straiele de sărbătoare ale poeziei.. Desigur, pentru cei puțini, care iubesc și animalele, sentimentul rar și greu de găsit la unele persoane. Bun. Bravo autorului. Se pare că ne întoarcem la poezia clasică, pe drumul bătătorit de Alecsandri, de Coșbuc și, de ce nu, Topârceanu. Se poate și așa. Fiecare poet are publicul său, care simte ca el. Deși, tot mai des, se vehiculează în presă, cum că am fi un popor mare cetitor de poezie, dați-mi voie să mă îndoiesc. Grija poetului e să scrie. Dar un poet fără cititori nu există. Datoria noastră, ar trebui să fie, aceea de a reeduca publicul, de-al convinge să citească. Poezia, pe care tocmai am citit-o, ar fi un punct de plecare, ar putea avea un impact bun la public. Din partea mea, felicitări și succes.
RăspundețiȘtergerebuna poezie,Nicule.pastreaza acest gen pt ca mie imi pare ca sunt cele care 'prind' la public.poate celelalte sunt mai 'pretentioase' pt noi astilalti mai 'nepregatiti'.
RăspundețiȘtergerecatelus cu parul lins/roade gheata inadins/si se jura ca n-o roade/ca-l dor dintii si nu poate/dar l-am prins cu ea in gura/si l-am luat l-alergatura. acum sta si ma priveste/trist si ochii si-i fereste/cand ma vede c-am trecut/suspina-ntr-un fel tacut/cand il mangai pe spinare/o da iar in exaltare.
RăspundețiȘtergere