Ciorchinele aşteptării

Motto:

Stele reci de gânduri pline

Beau tăcerile din mine

Și cu boturi largi de coarbă

Prind tristeţile să-mi soarbă.

Cade noaptea-n vie şi peste ciorchine

Boarea aşteptării tremură prin hău,

Au venit sătenii şi m-au rupt din mine

Şi cu fraţii-alături dorm într-un hârdău.

Nostalgia clipei peste dealuri piere,

Moţăie cocoşul pe ţigle cereşti,

Numai tu, iubito, în câmp de tăcere,

Laşi în ochii toamnei magice poveşti.

S-a pitit prin vise dorul de matasă,

Plumbul se topește-n oalele fierbinţi,

Ceaţa se strecoară-n orele din casă

Punând stalactite-n genele cuminţi.

Urmele de lună pleacă-n depărtare,

Tropăie pe frunze vântul bidiviu,

Tristă se curbează, muşcată de Soare,

Şipca de la banca dorului pustiu.

Intră toropeala-n mugurul subţire,

Rochiţa speranţei plânge-n catifea,

E atâta toamnă -n cuget şi-n simţire

Că pot fără milă s-o dau altcuiva.

Torn o dușcă rece să simt depărtarea

Cum aprinde-n ceruri dorul parfumat,

Începu flăcăul, când se-aprinse zarea,

În ciubăr să-mi stoarcă sângele curat.

În teascu’ luminii, sub talpa-ți duioasă,

Lacrimi aromate curgeau în pârău,

Dar eu simt întruna, luna mea frumoasă,

Că-i săracă toamna fără mustul tău.

01.10.2016