marți, 25 octombrie 2016

Pălăria




Floarea soarelui sfioasă are gene de agată
Și zâmbește către astru ca o fată de liceu,
Iar când vine înserarea peste zarea colorată
Ea întoarce pălăria către nu știu care zeu.


25.10.2016

Un comentariu:



  1. SUFLETUL CASANT AL VIULUI
    *sincopele cuvântului de aur*


    pentru o bucățică de cer
    mi-am smuls piroanele din palmele oarbe
    pleoapa arsă de gravitație este darul meu de bun-găsit și adio
    trupului
    infestat de veșnicii multicolore

    tu și eu ne căutăm mereu brațele gemene și metafora atingerii

    cavalcadele fluturilor de gheață ridică pulberi de vise
    în pupila însetată
    eternitatea cea mică pictează fericirii elipse
    și le ancorează de clipă

    zațul pe buza ispitei usucă depărtarea dintre șarpe și mine
    talantul cade înghețat pe dunga destinului
    tu/eu nu ai decât tălpile inimii
    ce sângerează când umblă prin gânduri
    și se murdărește de carne și de gesturi nimfomane

    tu și eu ne vom găsi mereu brațele gemene și metafora atingerii

    prin filtrul magiei să ne privim chipul de flăcări
    pasărea
    varsă albastrul în oase
    gleznele transformate-n troițe scutură mătănii albe
    peste cerneala viului
    care-i transcrie stoic abisului

    blestemul de-a nu-și pipăi harul

    RăspundețiȘtergere

Vâ mulțumesc ....