Clepsidra uitării...

                                  Motto:
                         " în clopotnița trupului 
                           o alunecare pe geana abisului 
                           ne e semnătură "
( Elena Maria Chindea-Gerra) 

Clepsidra uitării se-nvârte pe-afară
Prin sângele nopții mai trec lilieci,
Tu, lasă-mi aprinsă iubirea de seară
De fi-va, iubito, pe-aicea să treci!

Un ceai de cuvinte în cană se-agită 
De arderea oarbă aminte mi-aduc,
E liniştea noastră şi seacă, şi vană
Cum tristă e jalea în glasul de cuc.

În țăndări albastre zăpada se sparge
O haită mănâncă din pântecul gol,
Și noaptea aruncă pe nalte catarge
Un val muribund spre ultimul rol.

În trupul de ghiață se-aud santinele,
Se sparg edificii prin palmele reci,
Îţi las testamentul pe genele mele
Citește-l, iubito, pe-aicea de treci!

Se pierd prin tranşee vrăjitele zile
E doliu pe patimi, pe ploi şi pe vânt,
Speranța răzbate şi-mi strigă: copile,
Pe râul durerii, fă punți din cuvânt!

Cu tristele ciuturi scot apa pupilei,
Genunchii se-ndoaie pe treapta de sus,
Din degete oarbe doar şarpele milei
Cu mirul salvării pe frunte m-a uns!

Pereții-și strecoară casanta coroană
Prin razele triste căzute-n şuvoi 
Şi lumea respiră, învinsă, sărmană
Ca ceața uitării căzută prin noi!

Doar neguri se-ntind pe clipele goale,
Prin scoică jeleşte o perlă de vis,
Călăul cu barda, zvârlită cu jale,
Pe gâtul iubirii poemul și-a scris.

Şi totuşi, iubito, e clipa ce-și plânge
Coroana strivită sub urmele seci,
Îți las testamentul, cu lacrimi de sânge:
Să vii pe la mine, de fi-va să treci!

Să vii când învie o aripă moartă,
Să vii când se-nalță lumina din stea!
Sau, mai bine, cu mama la poartă
Aduceți ulciorul ca Sfântul să bea.

Flămânda uitare în pântec răsare
Și smoala nătângă se duce-n pripas,
Când zorii de aur ieși-vor din Soare
Tu vino, iubito, să-mi faci parastas!

Așază stergarul pe liniștea-mi vană
Și-mparte colacii sub cetina grea
Vorbeste cu Luna, la mica pomană,
În loc de colivă  poeme să-mi dea!

08.01.2018