Dar dacă vin ?

  

Sunt singur în imperiul sincerității
O mână duioasă prin plete-mi trecea
Degetele tristeții.

Inima se culcă în palma ta măiastră
Coborătă peste clipa noastră.

Sunt singur
Şi roua ochilor tăi mă protejează de întuneric.
Melcul măsoară fuga timpului prin clepsidra îndoielii,
DA-ul pornește războiul cu negarea realului.

O scoică-n putrefacție scuipă perla cuvântului
Înainte de închiderea sicriului.

De azi mortul se-ngroapă-n cer .

Lumina năvălește-n smoala genunii când trec
Ce mai vrea și Luna asta de mă roagă să nu plec?

Eu am luat bilet numai dus...către  tine.

Vântu-mi spune să cobor la prima apocalipsă
Dar cu celelalte ce fac?

Urmașii nu pot îndura atâta tăcere,
N-au cum să ducă planeta-n spate până la fântâna dorului.
Mai bine pun cămașa la uscat pe ața vieții
Și sap în pântecul pământului
Până ajung pe partea ceealaltă a lunii,
Să moară geloșii, nebunii.

Draga mea paște oile pe câmpia ne-mplinirii,
Iar eu aprind speranțele
De la ultimul fulger scăpat din furtună.

Este totuși Joi, iar mâine, Miercuri,
Intrăm în Post restant.

Cri, cri, cri... dă drumul la copii
Să latre în noaptea nebună
La ultima lună,
Că oricum la noapte ea piere... în luna de miere.

De voie bună și nesilit
Cu munții-n brațe m-am trezit,
Era ultimul munte de suspine
Cumpărat pentru mine.

La poalele lui, nărăvaș, un cântec pleca la oraș,
La școală mergea sau poate la liceu
Coleg să fie cu Dumnezeu,
Sau la facultate, mai sus,
Să stea cu Iisus.

Dar când deschis-am ochii mai bine
În linia vieții, brăzdată-n suspine,
Tu stăteai neclintită
În palma mea ruginită.

Soarele s-a strecurat ușor
Să-l beau din ulcior,
Iar luna, sărmana, tot ea
Adormise-n lacrima ta!

Este-n tăcere iubirii atâta dezmăț
Că vreau să te-nvăț 
Cum să dai de mine
Numai prin tine
Când stai supărată
În lună-mbrăcată
La starea civilă.

Dar dacă vin, copilă?

27.01.2019