La tăiat de porc

Saltă flacăra vioaie pe porc paiele suspină
Avem țuică la ibric, carne și slănină.

A rămas pierdută-n gol, rece, dimineața,
Domnul și-a lăsat de sus gerul și mătreața.

Porcul nostru, ce păcat, fu cuprins de jale
Că bunicul, c-un cuțit, i-a sărit în cale.

De prin norii amintirii, buna-mi zice: “muică,
La pârlit de porc să bei cântecul din țuică!”

Să-mi daţi anii înapoi, vânători ai sorții,
Eu deloc nu recunosc veşnicia morții.

S-a rujat cu sânge cald, apoi zace-n paie
Iataganul ce-a făcut pacea să se-ndoaie.

Azor tremură stingher că-n ograda mică
Horcăit grotesc de porc, încă se ridică.

Ard pe munții de şorici paiele cu jale
Tot așa și anii mei s-au pârlit în cale,

Abia azi am priceput, sub morman de paie,
Că nu porcul s-a pârlit, ci puștiul Nicolae.

Mi-au luat anii fericirii, vânătorii sorții,
Dar eu tot nu recunosc veşnicia morţii.

Şi visez prin timpul scurs bunul cum se duce
Să-ncropească pe şorici liniştea din cruce,

Și din cruce să-mi răsară bucurie aleasă
La pârlit de porc să fiu la măicuța-acasă.

Și tot stau pierdut la geam, huruie tramvaie
Și-l aștept, și nu mai vine, puștiul Nicolae.

Ars-au paiele plângând, anii sunt ca ceața,
Domnul peste mine-a pus gerul și mătreața.