Mă-nchin zorilor din mine

Astăzi plâng de fericire
Că e Domnu-n tot și-n toate
În palmă la Preamăritul
Se pune sufletul meu,
Și cum sigur e și-n mine,
Prins-am iute a socoate
Că eu pentru mine însumi
Sunt un fel de Dumnezeu.

Și-am privit cu-nțelepicune
Către turla veșnic vie,
Un plămân de clopot rece
Chemă zorii peste sat.
În caleașca mică-a vremii
Simt a vieții sihăstrie
Cum se duce fără țintă
Pe cărări de dor curat.

Îmi scot falnic pălăria
Când ajung lângă troiță
M-aplec fără de tăgadă
Și salut pe toți din jur,
Zâmbesc tandru, cu sfială,
Și zăresc că la portiță
Au ieșit toți trandafirii
Îmbrăcați în galben pur.

Am privit în mine însumi
Și-am zărit în zorii zilei
Cum în felinare albastre
Cerul punea focul viu,
Mi-a pornit o lăcrimioară
Pe obrazul trist al milei
Când zării cum stau în mine:
Puști cu părul castaniu.

Iarăși cânt de fericire
Că-l zăresc pe Domnu-n toate
Și numai la Preamăritul 
Se-nchină sufletul meu
Și cum sigur e și-n mine,
Sfios, prins-am a socoate
Că eu pentru mine însumi
Sunt un fel de Dumnezeu.

19.02.2019