Într-o seară-n vara vieții
Mi-a zis o babă din sat:
“Maică, puiule de
floare,
Vreau să-ți dau acum
un sfat,
Tu să nu te joci cu focul,
C-ai să fii pe
veci ocnaș,
Să crești, cum crește Vasile,
Un nebun de copilaș.
El nu-i tatăl, lumea știe,
Dar o fată-a nu știu cui
I-a pus plodul ei în spate
Și de-atunci e fiul lui,
Să iei seama, mă băiete,
Cu focul de te-ai juca
Poți să crești pe
neștiute,
Și copilul altuia.”
Eu, de-atunci, am luat aminte
Și cu focul nu mă joc
Numai flăcările ude
Poartă-n pântece noroc.
Și ducând a lumii taină,
Lângă foc eu nu mă cer,
Astfel am ajuns la flăcări
Să fiu strașnic pompier.
Cangea râde rușinată
Ca un cer de nouri tuns,
Și prin flacăra iubirii
Am dat unicul răspuns:
„Ia aminte, mătușică,
Nu pot multe să-ți îndrug,
Focul de-mi face fetiță
Aș muri cu drag pe rug !”
22.02.2019
"-Să nu faci vreo nefăcută !"
RăspundețiȘtergereUmblă o veche vorbă-n sat,
Tu cu mintea-ți ce ascultă
Nu le-ai stins, dar le-ai udat!
Despre flăcări fac vorbire
N-am zis vorbă despre jar
Flăcări se nasc și-n privire
Arzând cifre-n calendar...
Ruguri ard in nopți de drag
Crengilor de liliac
O stea strigă: " neapărat,
o fetiță tot îți fac! "
Dar, poet și pompier
născocești anomalii!
Tu nu stingi amare flăcări
cu iubire le învii. :) !
Poetului inimii mele, cu alaiul său de flori,
aDa
Vai, vai, vai...ce parfum de Rolea ai !
RăspundețiȘtergere