Draga mea măicuţă

Draga mea măicuţă, sufletul mă doare
Când biciul unui critic azi m-a altoit,
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare
Şi-s la fel de tandru cum m-ai hărăzit.

Să stai liniştită, mama mea cea sfântă,
Voi veni acasă chiar de sărbători,
Tot ca altădată versu-n mine cântă
Distilat prin albul cuibărit prin flori.

Gerul n-are milă şi de trup mă muşcă
Şi mai cad măicuţă, mă lovesc şi plâng,
Aici nu e bine, strada-mi pare o cuşcă
Şi-s mai multe vulpii ca la noi în crâng.

O haină mai groasă din blană de oaie
Fă-mi şi mie, mamă, că nu prea mai am! 
Luna ce mai face? Mai vine vioaie
Cum venea odată pe la noi la geam?

Să stai liniştită, mama mea frumoasă,
Peste vremuri tulburi eu rămân curat.
Îţi aduci aminte, cât de graţioasă
Tu mergeai cu mine în braţe prin sat?

Dar se duse vremea, zborul tinereţii
Lovit de furtună se stinse bizar,
Ca prin fum şi ceaţă, lăstărişul vieţii
Se uscă sub paşii timpului hoinar.

Dar revin acasă. Să ştii că mă doare
C-am plecat departe într-o lume rea.
Să-ţi aduc o cremă? Mâna te mai doare?
Tata te mai ceartă că nu-i dai să bea?

O să vezi măicuţă, luna îmbujorată
Cum o să reintre pe geamul din dos 
Şi motanul negru cu coada-i pătată 
Iar o dă de-a dura pe cimentul ros.

O să stau cu tine, tu să-mi spui de toate
De purcel, de câine, de vaci şi de măr.
Dar să nu te mire: strachina cu lapte
S-a vărsat, prin vreme, şi la mine-n păr! 

Draga mea măicuţă, sufletul mă doare
Că biciul unui critic azi m-a altoit,
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare
Şi-s la fel de tandru cum m-ai hărăzit. 

24.03.2015