Reînverzeşte codru-n ochii tăi

Reînverzeşte codru-n ochii tăi

Si primavara-i lină  şi umbroasă.

Ca lebăda aluneci pe sub tei

Mlădie, tandră şi  frumoasă.

Cu tine-s numai seri de Mai

Şi inima se îmbracă-n floare

Şi viaţa mea-i un colţ de Rai

Deschis de tine-n sărbătoare.

Se îmbracă doru-n ie cu arnici,

Tristeţea toată-şi curmă chinul.

Şi soarele înmiresmat, pe aici,

În părul tău şi-a cuibărit destinul.

Şi, parcă, n-aş mai vrea să mor

E...atâta farmec şi splendoare

Şi când tresare pajistea-n fior

Din ochiul tău pui roua-n floare.

Şi dacă doarme codru-n ochii tăi

E primavara vieţii mai umbroasă

Şi stau înebuniti în alb, pe văi,

Salcâmii prinşi în vraja ta aleasă.

Tu-mi vii ca Lună nouă pe poteci

Cu braţele-n lumină, înflorite,

Şi parcă n-aş mai vrea să pleci

Când seara de april e pe sfârşite.

Înmugurind pe mine-n stele moi

O dragostea s-așează iar măruntă

Şi ne găseşte curcubeul după ploi

Culcaţi în verighetele de nuntă.