În foaier de dor curat

În foaier de dor curat
Visător cerul suspină,
Dând din aripi peste sat
Fuge-a lebedei lumină.

Ziua rochia-şi aruncă
Într-un colț de timp uitat
Şi-n tăcerea de pe luncă
Plopul doarme legănat.

Licuricii-n geana zării
Scot luminile din sac,
Iar pisica înserării
Toarce liniştea pe lac.

Caldă se așază-n arcă
Noaptea-n puf de catifea,
O vioară-și lasă, parcă,
Doina rece să mă bea.

C-o baghetă de lumină,
În tăcerea unui dor,
La izvor de vară lină
M-a pus frunza dirijor.

Pe câmpia înserării  
Pașii-mi zburdă pe coline 
Și simt flăcările mării
Cum te caută prin mine.

Apoi noapte, numai noapte,
Vis albastru cu suspin.
Luna mi-a zâmbit în şoapte:
Când se culcă cerul, vin !

Sufletul în vrajă-mi prind
Și-n parfum de doruri grele
Numai cu iubire-aprind
Felinarele din stele.

27.10.2016