Nu-s doar vorbe
aruncate, ci izvoare ce te-nvaţă
Ca tăcerea e de aur când nu vrei să te implici,
Și să fii corect în viaţă, să priveşti dreptatea-n față,
Și de-nțelepciunea lumii să-ți legi mintea cu lipici.
Astfel leagănă genunea, prin oceane de lumină,
Ochii plini de patimi sfinte şi de sete-nrourați,
Şi de pun slovele-n floare, într-a inimii grădină,
Cu parfum de-nțelepciune vor fi veşnic adăpaţi.
Toţi suntem copiii vremii dar şi vremea noastră este
O cometă fără margini peste timpii ce se duc,
Iau secundele-n spinare și tăcerea dă de veste,
Că de ziua care vine eu cu sângele m-apuc.
Uite, acuma, stau şi cuget peste liniştea ce apăsă
Ce-ar fi viaţa noastă astăzi dacă mâine n-ar mai fi?
- Ia mai du-te la culcare, mi-a zis lampa stinsă-n casă,
Că te-așteaptă a ta Dragă să-i răsari în zori de zi!
- Lampă cu lumina stinsă, lampă care stai ferice,
Visătoare printre stele, dormi suavă prinsă-n cui,
Eu te-am venerat în versuri ca pe macul dintre spice
Dar în seara asta rece m-ai lăsat al nimănui!
Pace, linişte şi ceaţă. Ploaia bate-n geamul roşu
Lacrimi cafenii şi triste cad sub poalele de nuci,
Eu aud cum peste gânduri a cântat duios cocoşul
Și din cui îmi zice lampa: treci poete să te culci!
25.09.2018
Ca tăcerea e de aur când nu vrei să te implici,
Și să fii corect în viaţă, să priveşti dreptatea-n față,
Și de-nțelepciunea lumii să-ți legi mintea cu lipici.
Astfel leagănă genunea, prin oceane de lumină,
Ochii plini de patimi sfinte şi de sete-nrourați,
Şi de pun slovele-n floare, într-a inimii grădină,
Cu parfum de-nțelepciune vor fi veşnic adăpaţi.
Toţi suntem copiii vremii dar şi vremea noastră este
O cometă fără margini peste timpii ce se duc,
Iau secundele-n spinare și tăcerea dă de veste,
Că de ziua care vine eu cu sângele m-apuc.
Uite, acuma, stau şi cuget peste liniştea ce apăsă
Ce-ar fi viaţa noastă astăzi dacă mâine n-ar mai fi?
- Ia mai du-te la culcare, mi-a zis lampa stinsă-n casă,
Că te-așteaptă a ta Dragă să-i răsari în zori de zi!
- Lampă cu lumina stinsă, lampă care stai ferice,
Visătoare printre stele, dormi suavă prinsă-n cui,
Eu te-am venerat în versuri ca pe macul dintre spice
Dar în seara asta rece m-ai lăsat al nimănui!
Pace, linişte şi ceaţă. Ploaia bate-n geamul roşu
Lacrimi cafenii şi triste cad sub poalele de nuci,
Eu aud cum peste gânduri a cântat duios cocoşul
Și din cui îmi zice lampa: treci poete să te culci!
25.09.2018
4.51
Te-as ruga, frate mai mare al meu, sa stihuiesti si ziua! E prea frumoasa slova ta si tot mai depliba priceperea ticluirii ei ca sa nu redea frumusetea lumii in toata splendoarea culorilor si sunetelor zilei! Si-as fi bucuros ca nu lampa sa te trimita la culcare, atunci cand cocosii canta, ci duiosenia glasurilor cocosilor sa-ti sune desteptarea asa cum au facut-o mereu pentru "toti stramosii care sunt in tine". Te iubesc frate drag!
RăspundețiȘtergereMulțumesc, fratele meu drag. Tot ce vine de la tine este suflet...pentru mine !
Ștergere