Sunt gelos

Sunt gelos pe albinuțe, ele, nu știu cum, mereu,
Au o poftă nesătulă să-i fure polenul meu.

Şi pe fluturi sunt gelos, la lumina-i caldă, vie,
De prin macii fericirii vin cu mare bucurie.

Și pe vântul primăverii ce prin cântec neîncetat
Cu parfum de lăcrimioare chipul ei l-a mângâiat.

Pe izvoarele duioase ce prin murmur nefiresc
Sunt gelos peste măsură că la Draga mea sosesc.

Şi de-atâta gelozie, parcă sunt o fiară-n cuşcă,
Gândul că o place luna mă frământă și mă mușcă.

Rozele scăldate-n soare cu parfumuri dragi de dor
Prin petale de lumină mi-au zis că-i regina lor.

Despre Mai, ce să mai zic, și-a pus florile de tei
Și-mi spună că Raiul doarme tot în suflețelul ei.

Ah, pădure, pădurice, ai sunat din clopoţei
Şi ţi-ai transferat, sfioasă, frunzele-n privirea ei.

Mâţişorii de pe ramuri, când vin ciute la izvoare
I-ai plantat la Draga-n suflet în covor de felinare.

Iarba fiarelor domnește trupul ei în must scăldat,
Astfel Draga mea deschide orice lacăt fermecat.

Naltă, zveltă şi mlădie, visătoare-n puf de zori
Trestia-mi şopteşte tandru, că-i prințesă peste flori.

Of, bătu-te-ar pusta rece, Soare tandru călduros,
Eu te văd de-o veşnicie că-i săruţi chipul duios.

Sunt gelos chiar și pe mine şi mă macin neîncetat,
Pe când Draga-mi cere dulce, să-i fiu unicul bărbat. 

03.09.2018